A fost odata ca niciodata o printesa, frumoasa-frumoasa dar trista cum nu mai era alta in Taram. Era trista fiindca printesa noastra nu avea nici regat, nici cal, nici servitori... si nici Fat Frumos.
Statea printesa si visa cu ochii deschisi la viata altor printese, inchisa in Turnul ei Semi-alb.
Intr-o zi i-a trecut un gand nebunesc prin cap. Se intreba, oare, daca ar fi fost vrajitoare si s-ar fi urcat pe matura magica si ar fi cutreierat Taramul in lung si in lat, poate l-ar fi gasit pe Fat Frumos, si ar fi avut si regat ca de... tot Taramul tremura de teama vrajitoarelor.
Insa printesa nu putea sa faca vraji, nu avea nici cal, nici regat, nici matura magica.
Putea doar sa viseze din Turnul semi-alb, la ziua in care Fat Frumos ar veni, calare pe calul alb, si ar fi luat-o cu el in Regatul lui.
Pana intr-o zi cand, la poarta bate cineva (si, nu nu e Stefan cel Mare). Printesa alearga intr-un suflet sa deschida poarta... insa nu gaseste decat un trandafir rosu. Nedumerita si intristata (ii deschidea si ei poarta cineva intr-un final) urca inapoi in Turnul semi-alb.
Inca o zi, inca doua, inca nouazeci si noua ... in camera printesei se adunara nouazeci si noua de trandafiri... nici urma de Fat Frumos...
Incet, incet forile isi scuturau petalele. Una cate una. Cand ultima floare isi scutura ultima petala, la poarta se auzira trei lovituri. Printesa alerga intr-un suflet si deschise poarta.
*** va urma***
Noapte Buna Copii!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu