Nu am chef azi!

Iata voi face "Exercices du styl", cine isi mai aduce aminte de prima tema la Atelier in Publicitate?
Ma mut, in camin, voi incerca acum la spartul targului minunata viata de camin. Pe de o parte e fain, pe de alta, lucrurile au luat o intorsatura mai mult decat ciudata in viata mea. In trei zile se schimba lucrurile de n-ai aer. Se pare ca mai nou sunt Blair witch project.
Deci here it goes:

Stil telegrafic: eu. mutat. bagaje. camin
Stil "matrimoniale": Camera mare de camin (5 persoane) caut studenta frumoasa si curata pentru relatie serioasa de o luna (august). Rog seriozitate.
Stil "carte de bucate": Se ia o fosta studenta la Fjsc, se presara putina indoiala, se asezoneaza cu "n-am unde sa stau" si cu "caut apartament". SE baga la cuptor, in jur de o luna, si se gaseste camera de camin.
Pofta buna!:))

Noapte lunga si alba, dimineata zgomotoasa si vesela

Azi noapte am avut o noapte lunga. Ca orice negrisor pe plantatie (care si-a facut-o cu mana lui ca nu s-a miscat repede cand trebuia) am ramas azi noapte pe la munca. Si nu ca sa ma joc Call of duty (ce ironie) ca in vremurile bune, ci sa muncesc.
Dap, "ma mandresc" cu abilitatea mea de a munci intotdeauna la deadline-urile importante cu o noapte inainte. Nu neaparat ca sunt eu om de noapte dar, damn' nu stiu cum se potrivesc lucrurile.
Modificarea modificarii, pe scurt. In fine, oricum i love my work, asa cu crize si ofticari, este belea.
De ce? Nu pot sa zic ca ma umplu de bani, pentru asta ar trebui sa lucrez la Ford in vanzari. Mai stiu eu vreo doua locuri, pentru cei interesati intrebati-ma. P.S. nu cred ca sunt facuta pentru asta, desi am avut bulanul sa castig multi bani (300 de lei noi intr-o zi :D) nu pot sa fac din asta un scop.
Eu sunt mai idealista. Deci "ne iubim" job-ul pentru ca ma pune in fata provocarilor. Ma face sa scriu, ma obliga sa gandesc. Eh, vrajeala! :D

Sa revenim la a doua parte a postului. Dupa un dus mai mult rece decat cald, am ajuns si eu in pat. Soooooomn de voie imi spuneam aseara, insa...
Dimineata, mult prea dimineata, am fost trezita in zgomot de bormasina! Pe bune ca am crezut ca imi dau mie gauri in cap.
Nu s-au oprit nici dupa ce le-am urat de bine si la mai mare. Eh se pare ca nu sunt chiar asa de vrajitoare.
Am renuntat sa mai dorm dupa vreo ora de zvarcolit in pat pe "muzica" de bormasina.
M-am pregatit sa plec, unde? La munca! Tot boscorodindu-i pe vecinii diligenti care s-au apucat de reamenajari, tocmai azi.
Pe drum in schimb mi-am schimbat total starea de spirit. Am ascultat o melodie care mi s-a lipit perfect pe suflet si pe stare.

Deci ...Whitesnake: Here i go again... Pupici Ruxandra!

Aaarrrrhhh... headbanging in ploaie

Concertul Metallica! Nici nu cred ca trebuie sa mai spun ceva. Better than sex!
A fost minunat, pana si ploaia aia deasa, parea de acolo. Mi-am udat si ultimele vertebre, eram leoarca. Si cu toate astea aveam un zambet cat China.
Head banging!!!! Yeahh!!! Imi pare rau de nevinovatii care au stat in spatele, stanga, sau in dreapta mea! I-am biciuit de nu s-au vazut bine, deh m-a inzestrat mama natura cu o coama lunga (nu atat de lunga precum as vrea).
Oricum am stat in fata si am vazut tot tot tot!!!! N-am baut nimic si nici nu imi mai trebuia. Doua ore cat a durat concertul au trecut asa, cat ai pocni din degete. NU am simtit nimic altceva, nici timp nici spatiu.
Si am urlat din toti rarunchii, am cantat, am dat din cap, Aaaaaaarhhhh!!! "Enter sand man" a little soft spot for me. Adica m-au atins la inimioara. "Fade to black"...ahhhh
O singura parere de rau am, ca nu au cantat "Whiskey in the jar", "Die, die my darling". Eeh dar asta este asteptam septembrie; sper sa nu fi fost vrajeala:P.
Oricum am ramas uimita de cat de cuminti sunt rockeri :D nu tu pogo, nu tu bataie, civilizati domne'! sa se mai planga babele de tinerii din ziua de azi:))

Deja a doua zi, toata lumea ma suna sa ma intrebe daca mi s-a uscat parul, daca m-am imbolnavit! Se pare ca soiul rau nu piere si dupa ce am stat vreo muuuuuulte ore in ploaie nu m-am ales nici macar cu o raceala!

S-au lansat si bancuri: Cum speli 24.000 de rockeri? Ii aduni la concert Metallica si dai cu ploaie peste ei!:D

Selling ca la baba acasa

Trebuie sa impartasesc cu voi noua mea revelatie. Dupa saptamani intregi de mancat Kotler pe paine (parte din bibliografia de licenta), dupa ce mi-au iesit pe nas etapele si subetapele procesului de marketing, dupa ce ... naiba ... am inghitit btl si atl si vanzare directa si personala si de toate felurile...

Iata acum vine "senzationalul" - a trebuit sa mi se faca foame, ca sa vad adevaratul geniu al vanzarilor.

Am intrat si eu ca orice om intr-o maghernita (vopsita violent in galben) atrasa de anuntul: "Cartofi prajiti si salata" . Cu foamea in glanda am trecut peste combinatia "euforica" de termopan ALB si gainuse de portelan presarate in cosulete de lemn.

Ma uitam ca un copil nevinovat la exponate (mare greaseala). M-am dus sa imi iau cartofi prajiti, cred ca daca mai stateam mult ii cumparam doamnei de acolo si halatul.

Pariu pe ce vreti voi ca tanti, sa ii zicem Gicuta, nu a citit o carte de personal selling (ma intreb daca a citit vreo carte... dar in fine) in viata ei.

Imaginati-va o tanti cam pe la 50 de ani, rotofeie, genul de mama compulsiva, care incepe sa vorbeasca ... si vorbeste ... si vorbeste. Rotofeie si rosie... bucatareasa perfecta, ma asteptam ca dupa ce cumpar sa ma ia de falcute si sa imi zica: "sa mananci tot, ca altfel se supara mama".

Si mi-a povestit despre o banala salata bulgareasca, de ziceai ca e opera de arta facuta de Van Gogh. Mi-a povestit despre salata chinezeasca, "adica aia care da gustu' nu ca altii care pun salata romaneasca" (sa ma iertati dar nu am simtit vreun miros de Nanjing ). In fine atat mi-a laudat minunata salata incat mi-era si rusine sa zic ca nu vreau sa dau atata pe o salata, fie ea si din Bangladesh.

In timp ce eu ieseam fericita ca s-au prajit in sfarsit cartofii mei, si pot sa plec, a intrat alta norocoasa in magazin.

Domnul sa ne aiba in paza!

Muzica tiganeasca, organizare romaneasca

Am fost joi, la concert Damian Draghici si Amaro Del (aveam invitatie si m-am gandit sa nu o irosesc) la Arenele Romane (cu ocazia asta am aflat si eu unde este).
Am fost uimita sa vad o mare de oameni, asezati pe scaune, cautam cu privirea un loc gol... si nimic.
Pana la urma ne-am asezat in stanga scenei. Proasta miscare.
Cam dupa zece minute dupa ce ne-am asezat, mi s-a intunecat privirea ( nu mi s-a facut rau), ci doar am fost inconjurati de "campioane" si "campioni".
Nu sunt rasista, doar ma amuz de un anumit sistem de valori, total diferit de al meu.
Doamnele, bronzate natural, erau care mai de care mai decoltata, mai impodobita, mai galagioasa.
Domnii abia se miscau de greutatea "sfinx-urilor" de la gat.
In fine, a inceput concertul.

Entuziasm debordant, in fata scenei, o mare de oameni care aplaudau.
La noi in schimb nu se auzea mare lucru, si ce reuseam sa auzim, venea cu ecou.

Dezamagiti probabil ca nu sunt manele, colocatarii nostrii nu prea s-au manifestat in timpul concertului.

Ma intreb, muzica tiganeasca traditionala prinde mai bine "la romani"?

Big smile on my face

M-am intalnit azi cu Simona, una dintre prietenele mele dragi, si am ajuns impreuna la o concluzie: cateodata, nu stii cum si de ce, dar lucrurile se aseaza atat de frumos...
Poti sa crezi ca e noroc, destin... in fine...

Ideea este ca atunci cand crezi ca esti jos, si cand nu vezi cum ar putea sa fie bine... de unde de niciunde... uite ca te loveste viata cu o chestie belea (in unele cazuri, recunosc, te loveste cu un alt ghinion ca sa iti puna capac, dar nu despre asta e vorba:P).

Acum am un zambet cat China pe fata, slava Domnului, ca uitasem cum se face.
Nu imi vine sa cred, dar sunt happy! Pur si simplu happy!

Multumesc!

Bucegi... si m-am dus...

Am promis ca revin cu poze si iata ca asa fac. Cand sunt pe munte... parca ma rup de orice probleme, nu ramane decat un singur gand si un singur cuvant: "frumos" sau mai bine zis "calm".

Iata locul meu preferat, pentru cei care nu recunosc peisajul, este la Caraiman, pe buza prapastiei.




















Traseul Jepii Mici ... vazut de sus (din pacate poza nu are profunzimea care trebuie, insa va prindeti voi).





















Am dat peste un gavan plin de zapada.... yeeeeeeeeeeyyyy... ca niste copii.





















Sus pe platou, unde mi-am prajit nasucul:P

Am sarbatorit

Saptamana trecuta am scapat de licenta si am hotarat sa sarbatoresc... la munte.
Asa ca mi-am luat o parte din colegi si am plecat intr-o veselie la Busteni.

Am ajuns sambata dupa amiaza si am inceput in forta cu un traseu (scurt ce-i drept , aproximativ o ora) pana la Cascada Urlatoarea. Traseul este usurel insa dificultatea creste odata cu lasarea serii.

Deci, pe scurt am facut un traseu, pe "nocturna". La intoarcere s-a intunecat atat de tare incat vedeam numai cu ajutorul telefoanelor si al blitzului de la camera (multumim pentru asta, Catalin!).

Duminica am mers pe munte aproape noua ore !
Am urcat pe Jepii Mari, am ajuns la Piatra Arsa unde ne-am indopat cu ce-am gasit pe acolo, si apoi am luat directia Caraiman.

Am gasit zapada pe traseu... este superb sa te joci vara in zapada, imbracat in tricou!

Locul meu preferat (din cate am vazut pana acum) este la Cabana Caraiman, langa o cruce, pe buza prapastiei.

Am coborat pe Jepii Mici. Super traseu, la urcare dar mai ales la coborare. Avem si un cantecel: "Trei caprite si-un caprit" (pentru cunoscatori).

Craiasa muntilor, (alias eu) promit sa revin cu poze:P

Licenta.... happy

Dap, iata ca s-au aflat si rezultatele la licenta.
Alt moment tipic FJSC.
Din pacate la noi, la publicitate s-a soldat cu note destul de mici... putine note peste opt, desi oameni care au invatat si care sunt super buni sunt mult mai multi.

Eu am luat 9.52, momentan cea mai mare nota de la publicitate (mai vedem rankingul dupa contestatii) si mi-s tare mandra de mine. Tata mi-a promis aseara ca se imbata in cinstea mea, iar mama aproape a plans de fericire.

Si desi nu toate notele reflecta situatia, felicitari bolognezilor care au scapat, iar pentru ceilalti multa bafta in turul 2.

...Still ... happy pt mine....