Desi am trait in studentie cu impresia ca la camin este nasol, iata acum "la spartul targului" imi dau seama ca nu este chiar o tragedie. In fine, important este sa dai peste colegi ok, dar... orice este posibil.
Cat despre impresiile mele de studenta de camin... iata:
1 Cel mai greu moment - primul dus. Inafara de faptul ca avem (in Panduri)dusuri comune si caminul este mixt, nu avem usi la cabine... asa ca seara este o adevarata vanatoare, care prinde primul dusu' incuie toate cabinele deci... stai si astepti...mult si bine.
2 Lucru foarte ok: spatii de depozitare! Aleluia am dulap!
3 Lucru si mai ok, am dormit si singura in camera, noroc ca am colege umblarete. Ei bine, nici eu nu ma pot lauda ca stau prea mult pe acasa.
4 Cel mai ok lucru: am colege de camera faine.
Cam atat... voi reveni daca imi aduc aminte
luni, 11 august 2008
Post trist
*Atentie acesta este un "post" trist. Cei care au probleme EMOtionale sunt rugati sa sara peste el.
Pe scurt... mi-a murit copilaria. Nu nu va speriati, tot nebuna si copila am ramas.
Insa Tronariul - satul in care mi-am petrecut multe veri, este mai gol decat obisnuia sa fie.
Multe veri in care ma duceam cu vaca la izlaz, in care am invatat sa prasesc, in care am adunat bureti si stanjenei... in care am cules prune (ah, cat de mult uram activitatea asta, prea multe prune intr-un prun si ma plictiseam). La Tronari am dormit in fan. M-am jucat Pititea si am stat in fata portii, pe ulita, ca o adevarata sateanca. Desi nu stateam la barfa ci ma cataram pe stalpul de curent.
De acolo am plecat cu vara-mea pe jos pana in satul vecin (7 Km) sa ne luam papusile, de ne-a cautat saraca mamaie in tot satul.
Spuneam ca de acum satul asta este mai gol. Am fost la imormantare. Sadica experienta. Atat de multe traditii si obiceiuri... ingrozitor bocetul femeilor. Este printre cele mai dureroase lucruri de pe lume, si straniu in acelasi timp...
Cand am plecat acasa, era asa de trist sa nu mai am cui sa ii fac semne aproape pana cand treceam in sosea...
Pe scurt... mi-a murit copilaria. Nu nu va speriati, tot nebuna si copila am ramas.
Insa Tronariul - satul in care mi-am petrecut multe veri, este mai gol decat obisnuia sa fie.
Multe veri in care ma duceam cu vaca la izlaz, in care am invatat sa prasesc, in care am adunat bureti si stanjenei... in care am cules prune (ah, cat de mult uram activitatea asta, prea multe prune intr-un prun si ma plictiseam). La Tronari am dormit in fan. M-am jucat Pititea si am stat in fata portii, pe ulita, ca o adevarata sateanca. Desi nu stateam la barfa ci ma cataram pe stalpul de curent.
De acolo am plecat cu vara-mea pe jos pana in satul vecin (7 Km) sa ne luam papusile, de ne-a cautat saraca mamaie in tot satul.
Spuneam ca de acum satul asta este mai gol. Am fost la imormantare. Sadica experienta. Atat de multe traditii si obiceiuri... ingrozitor bocetul femeilor. Este printre cele mai dureroase lucruri de pe lume, si straniu in acelasi timp...
Cand am plecat acasa, era asa de trist sa nu mai am cui sa ii fac semne aproape pana cand treceam in sosea...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)