Trebuie sa impartasesc cu voi noua mea revelatie. Dupa saptamani intregi de mancat Kotler pe paine (parte din bibliografia de licenta), dupa ce mi-au iesit pe nas etapele si subetapele procesului de marketing, dupa ce ... naiba ... am inghitit btl si atl si vanzare directa si personala si de toate felurile...
Iata acum vine "senzationalul" - a trebuit sa mi se faca foame, ca sa vad adevaratul geniu al vanzarilor.
Am intrat si eu ca orice om intr-o maghernita (vopsita violent in galben) atrasa de anuntul: "Cartofi prajiti si salata" . Cu foamea in glanda am trecut peste combinatia "euforica" de termopan ALB si gainuse de portelan presarate in cosulete de lemn.
Ma uitam ca un copil nevinovat la exponate (mare greaseala). M-am dus sa imi iau cartofi prajiti, cred ca daca mai stateam mult ii cumparam doamnei de acolo si halatul.
Pariu pe ce vreti voi ca tanti, sa ii zicem Gicuta, nu a citit o carte de personal selling (ma intreb daca a citit vreo carte... dar in fine) in viata ei.
Imaginati-va o tanti cam pe la 50 de ani, rotofeie, genul de mama compulsiva, care incepe sa vorbeasca ... si vorbeste ... si vorbeste. Rotofeie si rosie... bucatareasa perfecta, ma asteptam ca dupa ce cumpar sa ma ia de falcute si sa imi zica: "sa mananci tot, ca altfel se supara mama".
Si mi-a povestit despre o banala salata bulgareasca, de ziceai ca e opera de arta facuta de Van Gogh. Mi-a povestit despre salata chinezeasca, "adica aia care da gustu' nu ca altii care pun salata romaneasca" (sa ma iertati dar nu am simtit vreun miros de Nanjing ). In fine atat mi-a laudat minunata salata incat mi-era si rusine sa zic ca nu vreau sa dau atata pe o salata, fie ea si din Bangladesh.
In timp ce eu ieseam fericita ca s-au prajit in sfarsit cartofii mei, si pot sa plec, a intrat alta norocoasa in magazin.
Domnul sa ne aiba in paza!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu