Am fost joi, la concert Damian Draghici si Amaro Del (aveam invitatie si m-am gandit sa nu o irosesc) la Arenele Romane (cu ocazia asta am aflat si eu unde este).
Am fost uimita sa vad o mare de oameni, asezati pe scaune, cautam cu privirea un loc gol... si nimic.
Pana la urma ne-am asezat in stanga scenei. Proasta miscare.
Cam dupa zece minute dupa ce ne-am asezat, mi s-a intunecat privirea ( nu mi s-a facut rau), ci doar am fost inconjurati de "campioane" si "campioni".
Nu sunt rasista, doar ma amuz de un anumit sistem de valori, total diferit de al meu.
Doamnele, bronzate natural, erau care mai de care mai decoltata, mai impodobita, mai galagioasa.
Domnii abia se miscau de greutatea "sfinx-urilor" de la gat.
In fine, a inceput concertul.
Entuziasm debordant, in fata scenei, o mare de oameni care aplaudau.
La noi in schimb nu se auzea mare lucru, si ce reuseam sa auzim, venea cu ecou.
Dezamagiti probabil ca nu sunt manele, colocatarii nostrii nu prea s-au manifestat in timpul concertului.
Ma intreb, muzica tiganeasca traditionala prinde mai bine "la romani"?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu