Muzica este printre cele mai vechi forme de exprimare a omului.Aristotel spunea că muzica are o oarecare influenţă asupra caracterului şi a sufletului, că oamenii sunt afectaţi de ea: ritmul şi melodia induc mânie sau bunătate.
Una dintre cele mai controversate subculturi este «cultura rock. Rock-ul este definit în The World Book Encyclopedia „prin beat puternic pe timpul neaccentuat, un motiv armonic şi melodic repetitiv şi mult volum”. Mick Jagger, chitaristul de la Rolling Stones afirma că “Ceea ce producem noi se cheamă Zgomot! Asta-i tot! Puteţi fi amabili şi să o numiţi muzică”
Pe masura ce rock-ul a devenit un fenomen, initial marginalizat apoi sustinut de mass-media, societatea a ajuns sa asocieze cultura rock cu agresivitatea si sexualitatea.
„Samanul este rock-erul originar,cu plete, imbracat in piele, dansand posedat pe ritmurile tobei. Pentru cultura nigeriana, comunicatia cu spiritele era sinonima cu tobele.
Tobele Bata, folosite in voodoo,sunt instrumente magice si folosirea lor „inainte si inapoi” a constituit tiparul pentru ritmurile rock-ului…Ideea ca anumite ritmuri slujesc drept medium pentru energii spirituale, prin care constiinta umana ia contact cu spiritele,este un concept de baza in culturile africane…Intr-un sens Rock-ul este un fel de voodoo…”(Robert Palmer,expert si promoter rock,redactor la Rolling Stones)
Istoria concertelor „wild” de la Woodstock sau Altamont, alaturi de experienta anilor ’80, asocierea cultelor satanice cu rock-ul au castigat un renume poate nemeritat pentru aceasta subcultura.
Rock-ul si mesajul sau au adus o noua conceptie despre lume si un nou mod de interpretare a relatiilor interpersonale. Prin definitie, muzica rock este revolutionara .
„Rock-ul a actionat ca un catalist, ca o putere unificatoare si amplificatoare de idei si simtaminte.El este un medium,un mijlocde comunicare a emotiilor.Asociate cu rock-ul sunt: cultul irationalului,a instinctualului, si a neincrederii in ratiune si logica, interes mare pentru fenomenul ocult,magie, superstitie, gandire exotica.De rock se conecteza obsesia despre subconstientul mintii, a omului instinctual,a eliberarii de restrictiile si limitarile constiintei sale” consideră sociologii americani.
Blugii şi rock-ul, începînd cu anii şaizeci, s-au transformat în semnele distinctive ale tineretului modern - astfel, încît acest simbol al unei minorităţi demografice a devenit o caracteristică a majorităţii în toate ţările. A devenit însemnul expresiv al miilor de tineri, fără deosebiri de clasă, sex sau rasă, nemulţumiţi de lumea care le-a fost lăsată moştenire de predecesorii lor.
Adolescentii sunt niste revoltati, niste personaje care nu-si gãsesc locul nu neapãrat din dorinta de a fi asa, ci din imposibilitatea hormonalã de a fi altfel. De aici atractia pentru genurile”underground” . Exista si forever teenager-i, oameni care la 50 de ani ‚are still rockin’! E adevãrat ca de obicei toatã nebunia se terminã mult mai repede, când apar responsabilitãti, familie, copii. Revoltã fatã de ce? De obicei, fatã de o situatie existentã, creatã de una sau mai multe generatii anterioare, situatie care adolescentului nu-i mai convine si fie vrea s-o schimbe, fie vrea sã se raporteze altfel la ea, sfidând-o, situatie numita progres. De regula, revoltatii sunt de douã feluri: cei care fac si cei care asistã cu plãcere la actiune.
Accesul la noutãtile artistice din underground este restrâns tocmai datoritã locurilor ascunse unde ele ar trebui cãutate. Plãcerea de a cãuta subteranul, plãcerea de a fi primul pãrtas la ceva nou, fie cã e vorba de muzicã, picturã, fotografie, film sau teatru este motivul pentru care adolescenţii cauta „underground-ul”
In „underground” muzica şi mesajul pe care-l poartã sunt încã mai importante decât produsul şi plasarea acestuia pe piaţã. Acolo se simte, se gândeşte, se cântã, se urlã… Ceva din acest strat acoperit, dar nu înnãbuşit de mainstream strãpunge obtuzitatea celor ce-şi mângâie burţile în faţa micului ecran transformat în candelã veşnic arzãtoare a omului postmodern.
Rock-ul este un fenomen greu inteles de „outsideri”, poate tocmai de aceea cultura rock este criticata.
Rocker-ul este de fapt un erou camusian, un inadaptat, un revoltat in lumea conformistilor. Prin muzica, rocker-ul incearca sa respiritualizeze lumea uniformizata, industrializata, care a uitat de simbol. Muzica rock reorganizeaza lumea, redistribuie simboluri, semnificatii. Revine la mistic prin revolta, se alieneaza de societatea care il frustreaza. Pentru multi muzica rock este eliberatoare de tensiuni, de frustrari, de tristeti, aproape un surogat de realitate, un spatiu virtual liber.
Un comentariu:
ai mare dreptate!
Trimiteți un comentariu