Turnul Semi-alb Finalul

Abia sprijinindu-se de saua calului lui alb, plin de praf si lovit, cu sangele curgandu-i pe fata statea cu ochii in pamant ... chiar Fat Frumos!

Cu greutate, gemand de durere Fat frumos a ridicat privirea ... si a ramas atintit asupra ei. Ii parea atat de frumoasa Printesa noastra, cum nu ma vazuse asa domnita in viata lui.

Printesa se dezmetici repede-repede si il aduse in Turnul ei Semi-alb. Zi si noapte il ingriji. Statea numai la capul lui si il veghea, asa cum isi vegheaza sufletul dragostea. Iar el, cu fiecare clipa care trecea, se indragostea mai tare de printesa noastra. Desi el nu i-a spus, ea stia ca a fost ranit in lupta, si stia ca va trebui sa plece inapoi spre regatul lui. Insa spera....

Cand s-a facut bine, Fat Frumos s-a pus in genunchi ... si ... i-a multumit pentru ajutor. S-a suit pe cal si cu capul in pamant s-a indepartat de Turnul Semi-alb.

Ochii printesei au inceput sa lacrimeze vazandu-l cum dispare in zare. Cand deodata s-a pus un nor de praf care gonea inspre printesa. Si norul de praf se apropia si se apropia si a inghitit-o.

Lumea spune ca a vazut un cal nazdravan cum s-a ridicat deasupra norului de praf si zburand in vazduh, pe cal, erau ei doi ... sarutandu-se ... Printesa din Turnul Semi-alb si Fat Frumos.

*** sfarsit***
Noapte buna copii!

Turnul Semi-alb

A fost odata ca niciodata o printesa, frumoasa-frumoasa dar trista cum nu mai era alta in Taram. Era trista fiindca printesa noastra nu avea nici regat, nici cal, nici servitori... si nici Fat Frumos.

Statea printesa si visa cu ochii deschisi la viata altor printese, inchisa in Turnul ei Semi-alb.
Intr-o zi i-a trecut un gand nebunesc prin cap. Se intreba, oare, daca ar fi fost vrajitoare si s-ar fi urcat pe matura magica si ar fi cutreierat Taramul in lung si in lat, poate l-ar fi gasit pe Fat Frumos, si ar fi avut si regat ca de... tot Taramul tremura de teama vrajitoarelor.

Insa printesa nu putea sa faca vraji, nu avea nici cal, nici regat, nici matura magica.
Putea doar sa viseze din Turnul semi-alb, la ziua in care Fat Frumos ar veni, calare pe calul alb, si ar fi luat-o cu el in Regatul lui.

Pana intr-o zi cand, la poarta bate cineva (si, nu nu e Stefan cel Mare). Printesa alearga intr-un suflet sa deschida poarta... insa nu gaseste decat un trandafir rosu. Nedumerita si intristata (ii deschidea si ei poarta cineva intr-un final) urca inapoi in Turnul semi-alb.

Inca o zi, inca doua, inca nouazeci si noua ... in camera printesei se adunara nouazeci si noua de trandafiri... nici urma de Fat Frumos...

Incet, incet forile isi scuturau petalele. Una cate una. Cand ultima floare isi scutura ultima petala, la poarta se auzira trei lovituri. Printesa alerga intr-un suflet si deschise poarta.


*** va urma***
Noapte Buna Copii!

Lada

A fost odata ca niciodata o masina verde ... acum ... masina este batranica ... dar candva era tanara si era printre cele mai frumoase masini din Taram. Toata lumea ii admira culoarea frumoasa ... verde-verde asa cum nu este decat smaraldul.
Si era mandra tare de stapanul ei, si il purta ca vantul (nu ca gandul ca totusi nu prinde decat maxim 100 la ora) cu mandrie mare ... de parca era Fat Frumos. Si el era mandru tare de masina lui verde, si recunoscator ... ca l-a purtat cum alta nu putea ...
Insa anii au trecut ... multi salcami s-au scuturat peste caroseria ei ... si a prins-o rugina si canapelele ei de piele s-au sfasiat ... si Fat Frumosul ei si-a luat un alt armasar mai rapid si mai nou.
Si masinuta verde isi asteapta trista Fat-frumosul, si salcamii se scutura peste ea, si rugina o impresoara.

(hai ca devin eminesciana)
Noapte buna copiii!

Taramul fluturilor

A fost odata (ca-n povesti) un copil care era indragostit de culori. Si alerga toata ziua sa culeaga flori, sa prinda fluturi, sa adune frunze colorate.

Copilul nostru, avea un trandafir, plantat de mama lui, in ziua in care s-a nascut. Si trandafirul crestea odata cu el. Iar vara cand inflorea, copilul privea ore intregi petalele spicate ale trandafirului. Iar toamna si iarna, de teama ca trandafirul ar putea pati ceva, ii acoperea tulpina cu pledul lui, si il veghea ca pe odorul lui cel mai de pret.

Intr-o zi copilul nostru a adormit si a visat un roi mare-mare de fluturi, albi si rosii, indigo si albastrii care zburau nebuneste in jurul lui. Atat de fericit a fost incat s-a trezit razand.
Si in fiecare seara se usca de dorul fluturilor lui. Se trezea trist fiindca fluturii n-au mai vrut sa mai apara in vis. Trandafirul parea ca ii impartasea durerea, incet incet petalele ii cadeau... una cate una.

Intr-o zi baiatul s-a hotarat sa plece... sa caute Taramul Indepartat, acolo unde un vraci i-a soptit ca se afla fluturii sai. Si-a luat de mancare si s-a pus pe drum. Si a mers, si a mers, si a mers. Abia isi mai amintea culorile nebunesti ale fluturilor de care, pesemne, era ademenit.

Dupa multa vreme a ajuns in Taramul Fermecat, si acolo il asteptau mii de culori, mii de flori, mii de fluturi albi si rosii si indigo... care zburau nebuneste...

Copilul a intins mana sa prinda un fluture, insa la atingerea lui fluturele a devenit cenusa.
Copilul speriat a prins alt fluture care si el a devenit cenusa. Si totul, in jurul lui, se transforma in griul cenusiu. Culorile au disparut.

Trist, copilul s-a intors acasa, si a alergat intr-un suflet la trandafirul lui drag, fratele lui, nascut in aceeasi zi. Trandafirul insa era uscat, lumea i-a spus ca de cand a plecat nu a mai inflorit niciodata.

Cand si-a dat seama de ce a facut, copilul s-a pus pe plans ... si a plans atat de mult incat lacrimile lui au udat trandafirul, care ca prin vraja a inmugurit. Ca prin minune trandafirul si-a ivit un boboc rosu-rosu, atat de frumos cum nu mai avusese niciodata.

Noapte buna copii!
Sper ca ti-a placut... ma apuc de un nou gen liric :P