La Vama Veche...
Eh m-a binecuvantat si pe mine agentia la care lucrez cu un concediu (nemeritat) de doua saptamani. Una am petrecut-o in Vama ... unde am hotarat sa pictez mobila si sa imi fac bar hippie cu Madalutz.
Avem cantec de lupta: "Algae fighting". Cantecel dumb :Soliman Pasa... stiu ca baietii ne urasc pentru asta, dar ce sa-i faci?
Am mancat clatite de am innebunit...
M-am incarcat cu marea si m-am (re)indragostit.
Revin cu poze!
vineri, 12 septembrie 2008
Licentiata sau ... nu!
Inca un moment tipic FJSC. Din seria, v-am pierdut dosarul de practica, sunteti restanti...am gresit punctajul la dictare, esti la taxa (slava domnului ca m-am prins ca altfel cotizam dejaba pt masterul in SUA al unei iubite colege), iata acum ... alta!
Ai luat licenta, Bravo! Vrei diploma? Iti dam adeverinta care tine 12 luni!
Vrei sa fie valida? Teapa, noi nu ti-am pus stampila... asa ca dupa 3 ani incununati cu succes, tot pe diploma de BAC ma legitimez.
VIVAT FJSC!
Ai luat licenta, Bravo! Vrei diploma? Iti dam adeverinta care tine 12 luni!
Vrei sa fie valida? Teapa, noi nu ti-am pus stampila... asa ca dupa 3 ani incununati cu succes, tot pe diploma de BAC ma legitimez.
VIVAT FJSC!
luni, 11 august 2008
Viata la camin
Desi am trait in studentie cu impresia ca la camin este nasol, iata acum "la spartul targului" imi dau seama ca nu este chiar o tragedie. In fine, important este sa dai peste colegi ok, dar... orice este posibil.
Cat despre impresiile mele de studenta de camin... iata:
1 Cel mai greu moment - primul dus. Inafara de faptul ca avem (in Panduri)dusuri comune si caminul este mixt, nu avem usi la cabine... asa ca seara este o adevarata vanatoare, care prinde primul dusu' incuie toate cabinele deci... stai si astepti...mult si bine.
2 Lucru foarte ok: spatii de depozitare! Aleluia am dulap!
3 Lucru si mai ok, am dormit si singura in camera, noroc ca am colege umblarete. Ei bine, nici eu nu ma pot lauda ca stau prea mult pe acasa.
4 Cel mai ok lucru: am colege de camera faine.
Cam atat... voi reveni daca imi aduc aminte
Cat despre impresiile mele de studenta de camin... iata:
1 Cel mai greu moment - primul dus. Inafara de faptul ca avem (in Panduri)dusuri comune si caminul este mixt, nu avem usi la cabine... asa ca seara este o adevarata vanatoare, care prinde primul dusu' incuie toate cabinele deci... stai si astepti...mult si bine.
2 Lucru foarte ok: spatii de depozitare! Aleluia am dulap!
3 Lucru si mai ok, am dormit si singura in camera, noroc ca am colege umblarete. Ei bine, nici eu nu ma pot lauda ca stau prea mult pe acasa.
4 Cel mai ok lucru: am colege de camera faine.
Cam atat... voi reveni daca imi aduc aminte
Post trist
*Atentie acesta este un "post" trist. Cei care au probleme EMOtionale sunt rugati sa sara peste el.
Pe scurt... mi-a murit copilaria. Nu nu va speriati, tot nebuna si copila am ramas.
Insa Tronariul - satul in care mi-am petrecut multe veri, este mai gol decat obisnuia sa fie.
Multe veri in care ma duceam cu vaca la izlaz, in care am invatat sa prasesc, in care am adunat bureti si stanjenei... in care am cules prune (ah, cat de mult uram activitatea asta, prea multe prune intr-un prun si ma plictiseam). La Tronari am dormit in fan. M-am jucat Pititea si am stat in fata portii, pe ulita, ca o adevarata sateanca. Desi nu stateam la barfa ci ma cataram pe stalpul de curent.
De acolo am plecat cu vara-mea pe jos pana in satul vecin (7 Km) sa ne luam papusile, de ne-a cautat saraca mamaie in tot satul.
Spuneam ca de acum satul asta este mai gol. Am fost la imormantare. Sadica experienta. Atat de multe traditii si obiceiuri... ingrozitor bocetul femeilor. Este printre cele mai dureroase lucruri de pe lume, si straniu in acelasi timp...
Cand am plecat acasa, era asa de trist sa nu mai am cui sa ii fac semne aproape pana cand treceam in sosea...
Pe scurt... mi-a murit copilaria. Nu nu va speriati, tot nebuna si copila am ramas.
Insa Tronariul - satul in care mi-am petrecut multe veri, este mai gol decat obisnuia sa fie.
Multe veri in care ma duceam cu vaca la izlaz, in care am invatat sa prasesc, in care am adunat bureti si stanjenei... in care am cules prune (ah, cat de mult uram activitatea asta, prea multe prune intr-un prun si ma plictiseam). La Tronari am dormit in fan. M-am jucat Pititea si am stat in fata portii, pe ulita, ca o adevarata sateanca. Desi nu stateam la barfa ci ma cataram pe stalpul de curent.
De acolo am plecat cu vara-mea pe jos pana in satul vecin (7 Km) sa ne luam papusile, de ne-a cautat saraca mamaie in tot satul.
Spuneam ca de acum satul asta este mai gol. Am fost la imormantare. Sadica experienta. Atat de multe traditii si obiceiuri... ingrozitor bocetul femeilor. Este printre cele mai dureroase lucruri de pe lume, si straniu in acelasi timp...
Cand am plecat acasa, era asa de trist sa nu mai am cui sa ii fac semne aproape pana cand treceam in sosea...
joi, 31 iulie 2008
Nu am chef azi!
Iata voi face "Exercices du styl", cine isi mai aduce aminte de prima tema la Atelier in Publicitate?
Ma mut, in camin, voi incerca acum la spartul targului minunata viata de camin. Pe de o parte e fain, pe de alta, lucrurile au luat o intorsatura mai mult decat ciudata in viata mea. In trei zile se schimba lucrurile de n-ai aer. Se pare ca mai nou sunt Blair witch project.
Deci here it goes:
Stil telegrafic: eu. mutat. bagaje. camin
Stil "matrimoniale": Camera mare de camin (5 persoane) caut studenta frumoasa si curata pentru relatie serioasa de o luna (august). Rog seriozitate.
Stil "carte de bucate": Se ia o fosta studenta la Fjsc, se presara putina indoiala, se asezoneaza cu "n-am unde sa stau" si cu "caut apartament". SE baga la cuptor, in jur de o luna, si se gaseste camera de camin.
Pofta buna!:))
Ma mut, in camin, voi incerca acum la spartul targului minunata viata de camin. Pe de o parte e fain, pe de alta, lucrurile au luat o intorsatura mai mult decat ciudata in viata mea. In trei zile se schimba lucrurile de n-ai aer. Se pare ca mai nou sunt Blair witch project.
Deci here it goes:
Stil telegrafic: eu. mutat. bagaje. camin
Stil "matrimoniale": Camera mare de camin (5 persoane) caut studenta frumoasa si curata pentru relatie serioasa de o luna (august). Rog seriozitate.
Stil "carte de bucate": Se ia o fosta studenta la Fjsc, se presara putina indoiala, se asezoneaza cu "n-am unde sa stau" si cu "caut apartament". SE baga la cuptor, in jur de o luna, si se gaseste camera de camin.
Pofta buna!:))
marți, 29 iulie 2008
Noapte lunga si alba, dimineata zgomotoasa si vesela
Azi noapte am avut o noapte lunga. Ca orice negrisor pe plantatie (care si-a facut-o cu mana lui ca nu s-a miscat repede cand trebuia) am ramas azi noapte pe la munca. Si nu ca sa ma joc Call of duty (ce ironie) ca in vremurile bune, ci sa muncesc.
Dap, "ma mandresc" cu abilitatea mea de a munci intotdeauna la deadline-urile importante cu o noapte inainte. Nu neaparat ca sunt eu om de noapte dar, damn' nu stiu cum se potrivesc lucrurile.
Modificarea modificarii, pe scurt. In fine, oricum i love my work, asa cu crize si ofticari, este belea.
De ce? Nu pot sa zic ca ma umplu de bani, pentru asta ar trebui sa lucrez la Ford in vanzari. Mai stiu eu vreo doua locuri, pentru cei interesati intrebati-ma. P.S. nu cred ca sunt facuta pentru asta, desi am avut bulanul sa castig multi bani (300 de lei noi intr-o zi :D) nu pot sa fac din asta un scop.
Eu sunt mai idealista. Deci "ne iubim" job-ul pentru ca ma pune in fata provocarilor. Ma face sa scriu, ma obliga sa gandesc. Eh, vrajeala! :D
Sa revenim la a doua parte a postului. Dupa un dus mai mult rece decat cald, am ajuns si eu in pat. Soooooomn de voie imi spuneam aseara, insa...
Dimineata, mult prea dimineata, am fost trezita in zgomot de bormasina! Pe bune ca am crezut ca imi dau mie gauri in cap.
Nu s-au oprit nici dupa ce le-am urat de bine si la mai mare. Eh se pare ca nu sunt chiar asa de vrajitoare.
Am renuntat sa mai dorm dupa vreo ora de zvarcolit in pat pe "muzica" de bormasina.
M-am pregatit sa plec, unde? La munca! Tot boscorodindu-i pe vecinii diligenti care s-au apucat de reamenajari, tocmai azi.
Pe drum in schimb mi-am schimbat total starea de spirit. Am ascultat o melodie care mi s-a lipit perfect pe suflet si pe stare.
Deci ...Whitesnake: Here i go again... Pupici Ruxandra!
Dap, "ma mandresc" cu abilitatea mea de a munci intotdeauna la deadline-urile importante cu o noapte inainte. Nu neaparat ca sunt eu om de noapte dar, damn' nu stiu cum se potrivesc lucrurile.
Modificarea modificarii, pe scurt. In fine, oricum i love my work, asa cu crize si ofticari, este belea.
De ce? Nu pot sa zic ca ma umplu de bani, pentru asta ar trebui sa lucrez la Ford in vanzari. Mai stiu eu vreo doua locuri, pentru cei interesati intrebati-ma. P.S. nu cred ca sunt facuta pentru asta, desi am avut bulanul sa castig multi bani (300 de lei noi intr-o zi :D) nu pot sa fac din asta un scop.
Eu sunt mai idealista. Deci "ne iubim" job-ul pentru ca ma pune in fata provocarilor. Ma face sa scriu, ma obliga sa gandesc. Eh, vrajeala! :D
Sa revenim la a doua parte a postului. Dupa un dus mai mult rece decat cald, am ajuns si eu in pat. Soooooomn de voie imi spuneam aseara, insa...
Dimineata, mult prea dimineata, am fost trezita in zgomot de bormasina! Pe bune ca am crezut ca imi dau mie gauri in cap.
Nu s-au oprit nici dupa ce le-am urat de bine si la mai mare. Eh se pare ca nu sunt chiar asa de vrajitoare.
Am renuntat sa mai dorm dupa vreo ora de zvarcolit in pat pe "muzica" de bormasina.
M-am pregatit sa plec, unde? La munca! Tot boscorodindu-i pe vecinii diligenti care s-au apucat de reamenajari, tocmai azi.
Pe drum in schimb mi-am schimbat total starea de spirit. Am ascultat o melodie care mi s-a lipit perfect pe suflet si pe stare.
Deci ...Whitesnake: Here i go again... Pupici Ruxandra!
vineri, 25 iulie 2008
Aaarrrrhhh... headbanging in ploaie
Concertul Metallica! Nici nu cred ca trebuie sa mai spun ceva. Better than sex!
A fost minunat, pana si ploaia aia deasa, parea de acolo. Mi-am udat si ultimele vertebre, eram leoarca. Si cu toate astea aveam un zambet cat China.
Head banging!!!! Yeahh!!! Imi pare rau de nevinovatii care au stat in spatele, stanga, sau in dreapta mea! I-am biciuit de nu s-au vazut bine, deh m-a inzestrat mama natura cu o coama lunga (nu atat de lunga precum as vrea).
Oricum am stat in fata si am vazut tot tot tot!!!! N-am baut nimic si nici nu imi mai trebuia. Doua ore cat a durat concertul au trecut asa, cat ai pocni din degete. NU am simtit nimic altceva, nici timp nici spatiu.
Si am urlat din toti rarunchii, am cantat, am dat din cap, Aaaaaaarhhhh!!! "Enter sand man" a little soft spot for me. Adica m-au atins la inimioara. "Fade to black"...ahhhh
O singura parere de rau am, ca nu au cantat "Whiskey in the jar", "Die, die my darling". Eeh dar asta este asteptam septembrie; sper sa nu fi fost vrajeala:P.
Oricum am ramas uimita de cat de cuminti sunt rockeri :D nu tu pogo, nu tu bataie, civilizati domne'! sa se mai planga babele de tinerii din ziua de azi:))
Deja a doua zi, toata lumea ma suna sa ma intrebe daca mi s-a uscat parul, daca m-am imbolnavit! Se pare ca soiul rau nu piere si dupa ce am stat vreo muuuuuulte ore in ploaie nu m-am ales nici macar cu o raceala!
S-au lansat si bancuri: Cum speli 24.000 de rockeri? Ii aduni la concert Metallica si dai cu ploaie peste ei!:D
A fost minunat, pana si ploaia aia deasa, parea de acolo. Mi-am udat si ultimele vertebre, eram leoarca. Si cu toate astea aveam un zambet cat China.
Head banging!!!! Yeahh!!! Imi pare rau de nevinovatii care au stat in spatele, stanga, sau in dreapta mea! I-am biciuit de nu s-au vazut bine, deh m-a inzestrat mama natura cu o coama lunga (nu atat de lunga precum as vrea).
Oricum am stat in fata si am vazut tot tot tot!!!! N-am baut nimic si nici nu imi mai trebuia. Doua ore cat a durat concertul au trecut asa, cat ai pocni din degete. NU am simtit nimic altceva, nici timp nici spatiu.
Si am urlat din toti rarunchii, am cantat, am dat din cap, Aaaaaaarhhhh!!! "Enter sand man" a little soft spot for me. Adica m-au atins la inimioara. "Fade to black"...ahhhh
O singura parere de rau am, ca nu au cantat "Whiskey in the jar", "Die, die my darling". Eeh dar asta este asteptam septembrie; sper sa nu fi fost vrajeala:P.
Oricum am ramas uimita de cat de cuminti sunt rockeri :D nu tu pogo, nu tu bataie, civilizati domne'! sa se mai planga babele de tinerii din ziua de azi:))
Deja a doua zi, toata lumea ma suna sa ma intrebe daca mi s-a uscat parul, daca m-am imbolnavit! Se pare ca soiul rau nu piere si dupa ce am stat vreo muuuuuulte ore in ploaie nu m-am ales nici macar cu o raceala!
S-au lansat si bancuri: Cum speli 24.000 de rockeri? Ii aduni la concert Metallica si dai cu ploaie peste ei!:D
vineri, 18 iulie 2008
Selling ca la baba acasa
Trebuie sa impartasesc cu voi noua mea revelatie. Dupa saptamani intregi de mancat Kotler pe paine (parte din bibliografia de licenta), dupa ce mi-au iesit pe nas etapele si subetapele procesului de marketing, dupa ce ... naiba ... am inghitit btl si atl si vanzare directa si personala si de toate felurile...
Iata acum vine "senzationalul" - a trebuit sa mi se faca foame, ca sa vad adevaratul geniu al vanzarilor.
Am intrat si eu ca orice om intr-o maghernita (vopsita violent in galben) atrasa de anuntul: "Cartofi prajiti si salata" . Cu foamea in glanda am trecut peste combinatia "euforica" de termopan ALB si gainuse de portelan presarate in cosulete de lemn.
Ma uitam ca un copil nevinovat la exponate (mare greaseala). M-am dus sa imi iau cartofi prajiti, cred ca daca mai stateam mult ii cumparam doamnei de acolo si halatul.
Pariu pe ce vreti voi ca tanti, sa ii zicem Gicuta, nu a citit o carte de personal selling (ma intreb daca a citit vreo carte... dar in fine) in viata ei.
Imaginati-va o tanti cam pe la 50 de ani, rotofeie, genul de mama compulsiva, care incepe sa vorbeasca ... si vorbeste ... si vorbeste. Rotofeie si rosie... bucatareasa perfecta, ma asteptam ca dupa ce cumpar sa ma ia de falcute si sa imi zica: "sa mananci tot, ca altfel se supara mama".
Si mi-a povestit despre o banala salata bulgareasca, de ziceai ca e opera de arta facuta de Van Gogh. Mi-a povestit despre salata chinezeasca, "adica aia care da gustu' nu ca altii care pun salata romaneasca" (sa ma iertati dar nu am simtit vreun miros de Nanjing ). In fine atat mi-a laudat minunata salata incat mi-era si rusine sa zic ca nu vreau sa dau atata pe o salata, fie ea si din Bangladesh.
In timp ce eu ieseam fericita ca s-au prajit in sfarsit cartofii mei, si pot sa plec, a intrat alta norocoasa in magazin.
Domnul sa ne aiba in paza!
Iata acum vine "senzationalul" - a trebuit sa mi se faca foame, ca sa vad adevaratul geniu al vanzarilor.
Am intrat si eu ca orice om intr-o maghernita (vopsita violent in galben) atrasa de anuntul: "Cartofi prajiti si salata" . Cu foamea in glanda am trecut peste combinatia "euforica" de termopan ALB si gainuse de portelan presarate in cosulete de lemn.
Ma uitam ca un copil nevinovat la exponate (mare greaseala). M-am dus sa imi iau cartofi prajiti, cred ca daca mai stateam mult ii cumparam doamnei de acolo si halatul.
Pariu pe ce vreti voi ca tanti, sa ii zicem Gicuta, nu a citit o carte de personal selling (ma intreb daca a citit vreo carte... dar in fine) in viata ei.
Imaginati-va o tanti cam pe la 50 de ani, rotofeie, genul de mama compulsiva, care incepe sa vorbeasca ... si vorbeste ... si vorbeste. Rotofeie si rosie... bucatareasa perfecta, ma asteptam ca dupa ce cumpar sa ma ia de falcute si sa imi zica: "sa mananci tot, ca altfel se supara mama".
Si mi-a povestit despre o banala salata bulgareasca, de ziceai ca e opera de arta facuta de Van Gogh. Mi-a povestit despre salata chinezeasca, "adica aia care da gustu' nu ca altii care pun salata romaneasca" (sa ma iertati dar nu am simtit vreun miros de Nanjing ). In fine atat mi-a laudat minunata salata incat mi-era si rusine sa zic ca nu vreau sa dau atata pe o salata, fie ea si din Bangladesh.
In timp ce eu ieseam fericita ca s-au prajit in sfarsit cartofii mei, si pot sa plec, a intrat alta norocoasa in magazin.
Domnul sa ne aiba in paza!
marți, 8 iulie 2008
Muzica tiganeasca, organizare romaneasca
Am fost joi, la concert Damian Draghici si Amaro Del (aveam invitatie si m-am gandit sa nu o irosesc) la Arenele Romane (cu ocazia asta am aflat si eu unde este).
Am fost uimita sa vad o mare de oameni, asezati pe scaune, cautam cu privirea un loc gol... si nimic.
Pana la urma ne-am asezat in stanga scenei. Proasta miscare.
Cam dupa zece minute dupa ce ne-am asezat, mi s-a intunecat privirea ( nu mi s-a facut rau), ci doar am fost inconjurati de "campioane" si "campioni".
Nu sunt rasista, doar ma amuz de un anumit sistem de valori, total diferit de al meu.
Doamnele, bronzate natural, erau care mai de care mai decoltata, mai impodobita, mai galagioasa.
Domnii abia se miscau de greutatea "sfinx-urilor" de la gat.
In fine, a inceput concertul.
Entuziasm debordant, in fata scenei, o mare de oameni care aplaudau.
La noi in schimb nu se auzea mare lucru, si ce reuseam sa auzim, venea cu ecou.
Dezamagiti probabil ca nu sunt manele, colocatarii nostrii nu prea s-au manifestat in timpul concertului.
Ma intreb, muzica tiganeasca traditionala prinde mai bine "la romani"?
Am fost uimita sa vad o mare de oameni, asezati pe scaune, cautam cu privirea un loc gol... si nimic.
Pana la urma ne-am asezat in stanga scenei. Proasta miscare.
Cam dupa zece minute dupa ce ne-am asezat, mi s-a intunecat privirea ( nu mi s-a facut rau), ci doar am fost inconjurati de "campioane" si "campioni".
Nu sunt rasista, doar ma amuz de un anumit sistem de valori, total diferit de al meu.
Doamnele, bronzate natural, erau care mai de care mai decoltata, mai impodobita, mai galagioasa.
Domnii abia se miscau de greutatea "sfinx-urilor" de la gat.
In fine, a inceput concertul.
Entuziasm debordant, in fata scenei, o mare de oameni care aplaudau.
La noi in schimb nu se auzea mare lucru, si ce reuseam sa auzim, venea cu ecou.
Dezamagiti probabil ca nu sunt manele, colocatarii nostrii nu prea s-au manifestat in timpul concertului.
Ma intreb, muzica tiganeasca traditionala prinde mai bine "la romani"?
Big smile on my face
M-am intalnit azi cu Simona, una dintre prietenele mele dragi, si am ajuns impreuna la o concluzie: cateodata, nu stii cum si de ce, dar lucrurile se aseaza atat de frumos...
Poti sa crezi ca e noroc, destin... in fine...
Ideea este ca atunci cand crezi ca esti jos, si cand nu vezi cum ar putea sa fie bine... de unde de niciunde... uite ca te loveste viata cu o chestie belea (in unele cazuri, recunosc, te loveste cu un alt ghinion ca sa iti puna capac, dar nu despre asta e vorba:P).
Acum am un zambet cat China pe fata, slava Domnului, ca uitasem cum se face.
Nu imi vine sa cred, dar sunt happy! Pur si simplu happy!
Multumesc!
Poti sa crezi ca e noroc, destin... in fine...
Ideea este ca atunci cand crezi ca esti jos, si cand nu vezi cum ar putea sa fie bine... de unde de niciunde... uite ca te loveste viata cu o chestie belea (in unele cazuri, recunosc, te loveste cu un alt ghinion ca sa iti puna capac, dar nu despre asta e vorba:P).
Acum am un zambet cat China pe fata, slava Domnului, ca uitasem cum se face.
Nu imi vine sa cred, dar sunt happy! Pur si simplu happy!
Multumesc!
miercuri, 2 iulie 2008
Bucegi... si m-am dus...
Am promis ca revin cu poze si iata ca asa fac. Cand sunt pe munte... parca ma rup de orice probleme, nu ramane decat un singur gand si un singur cuvant: "frumos" sau mai bine zis "calm".
Iata locul meu preferat, pentru cei care nu recunosc peisajul, este la Caraiman, pe buza prapastiei.
Traseul Jepii Mici ... vazut de sus (din pacate poza nu are profunzimea care trebuie, insa va prindeti voi).
Am dat peste un gavan plin de zapada.... yeeeeeeeeeeyyyy... ca niste copii.
Sus pe platou, unde mi-am prajit nasucul:P
Iata locul meu preferat, pentru cei care nu recunosc peisajul, este la Caraiman, pe buza prapastiei.
Traseul Jepii Mici ... vazut de sus (din pacate poza nu are profunzimea care trebuie, insa va prindeti voi).
Am dat peste un gavan plin de zapada.... yeeeeeeeeeeyyyy... ca niste copii.
Sus pe platou, unde mi-am prajit nasucul:P
marți, 1 iulie 2008
Am sarbatorit
Saptamana trecuta am scapat de licenta si am hotarat sa sarbatoresc... la munte.
Asa ca mi-am luat o parte din colegi si am plecat intr-o veselie la Busteni.
Am ajuns sambata dupa amiaza si am inceput in forta cu un traseu (scurt ce-i drept , aproximativ o ora) pana la Cascada Urlatoarea. Traseul este usurel insa dificultatea creste odata cu lasarea serii.
Deci, pe scurt am facut un traseu, pe "nocturna". La intoarcere s-a intunecat atat de tare incat vedeam numai cu ajutorul telefoanelor si al blitzului de la camera (multumim pentru asta, Catalin!).
Duminica am mers pe munte aproape noua ore !
Am urcat pe Jepii Mari, am ajuns la Piatra Arsa unde ne-am indopat cu ce-am gasit pe acolo, si apoi am luat directia Caraiman.
Am gasit zapada pe traseu... este superb sa te joci vara in zapada, imbracat in tricou!
Locul meu preferat (din cate am vazut pana acum) este la Cabana Caraiman, langa o cruce, pe buza prapastiei.
Am coborat pe Jepii Mici. Super traseu, la urcare dar mai ales la coborare. Avem si un cantecel: "Trei caprite si-un caprit" (pentru cunoscatori).
Craiasa muntilor, (alias eu) promit sa revin cu poze:P
Asa ca mi-am luat o parte din colegi si am plecat intr-o veselie la Busteni.
Am ajuns sambata dupa amiaza si am inceput in forta cu un traseu (scurt ce-i drept , aproximativ o ora) pana la Cascada Urlatoarea. Traseul este usurel insa dificultatea creste odata cu lasarea serii.
Deci, pe scurt am facut un traseu, pe "nocturna". La intoarcere s-a intunecat atat de tare incat vedeam numai cu ajutorul telefoanelor si al blitzului de la camera (multumim pentru asta, Catalin!).
Duminica am mers pe munte aproape noua ore !
Am urcat pe Jepii Mari, am ajuns la Piatra Arsa unde ne-am indopat cu ce-am gasit pe acolo, si apoi am luat directia Caraiman.
Am gasit zapada pe traseu... este superb sa te joci vara in zapada, imbracat in tricou!
Locul meu preferat (din cate am vazut pana acum) este la Cabana Caraiman, langa o cruce, pe buza prapastiei.
Am coborat pe Jepii Mici. Super traseu, la urcare dar mai ales la coborare. Avem si un cantecel: "Trei caprite si-un caprit" (pentru cunoscatori).
Craiasa muntilor, (alias eu) promit sa revin cu poze:P
Licenta.... happy
Dap, iata ca s-au aflat si rezultatele la licenta.
Alt moment tipic FJSC.
Din pacate la noi, la publicitate s-a soldat cu note destul de mici... putine note peste opt, desi oameni care au invatat si care sunt super buni sunt mult mai multi.
Eu am luat 9.52, momentan cea mai mare nota de la publicitate (mai vedem rankingul dupa contestatii) si mi-s tare mandra de mine. Tata mi-a promis aseara ca se imbata in cinstea mea, iar mama aproape a plans de fericire.
Si desi nu toate notele reflecta situatia, felicitari bolognezilor care au scapat, iar pentru ceilalti multa bafta in turul 2.
...Still ... happy pt mine....
Alt moment tipic FJSC.
Din pacate la noi, la publicitate s-a soldat cu note destul de mici... putine note peste opt, desi oameni care au invatat si care sunt super buni sunt mult mai multi.
Eu am luat 9.52, momentan cea mai mare nota de la publicitate (mai vedem rankingul dupa contestatii) si mi-s tare mandra de mine. Tata mi-a promis aseara ca se imbata in cinstea mea, iar mama aproape a plans de fericire.
Si desi nu toate notele reflecta situatia, felicitari bolognezilor care au scapat, iar pentru ceilalti multa bafta in turul 2.
...Still ... happy pt mine....
vineri, 27 iunie 2008
Festivitatea de absolvire
Am facut rost de poze!!!!
Iata ca am absolvit FJSC-ul. In cadrul unei festivitati mai mult sau mai putin formale, soldata cu urlete aplauze si ceva parinti emotionati care priveau de la balcon (nu si ai mei, ca sunt cam departe).
Am fost fericita, nu stiu de ce dar chiar am avut un zambet tamp, cum nu am mai avut de mult.
A se vedea aici, dovada!
Iata ca suntem toti publicitarii FJSC-ului.
In toata splendoarea noastra!
Si sa nu uitam... petrecerea de dupa (unde nu am fost chiar toti :P)
Iata ca am absolvit FJSC-ul. In cadrul unei festivitati mai mult sau mai putin formale, soldata cu urlete aplauze si ceva parinti emotionati care priveau de la balcon (nu si ai mei, ca sunt cam departe).
Am fost fericita, nu stiu de ce dar chiar am avut un zambet tamp, cum nu am mai avut de mult.
A se vedea aici, dovada!
Iata ca suntem toti publicitarii FJSC-ului.
In toata splendoarea noastra!
Si sa nu uitam... petrecerea de dupa (unde nu am fost chiar toti :P)
Moda a coborat in strada.
In cautarea frumoasei… si unde o gasesti
Pare ciudat insa deseori suntem in cautare. In cautarea a ceva (liniste, echilibru, bani) in cautarea cuiva...
Sub conceptul "Frumoasa din Orasul Adormit” se lansa, la sfarsitul lunii februarie, colectia de primavara-vara a creatoarei Kinga Varga. Frumoasa a devenit insa mondena. S-a hotarat sa coboare in strada. Si am fost sa o cautam.
Am gasit-o pe Mendeleev...sambata, se ascundea in magazinul Superstar.
Frumoasa poate fi oricine, poti fi tu, poate fi prietena sau colega ta de birou. Asta si-a dorit sa comunice creatoarea Kinga Varga prin acest eveniment atipic.
Opt modele, imbracate in hainele creatoarei, au cautat pret de cateva minute Frumoasa.
Cu un aer de poveste, cu gesturi largi si mimica expresiva … inarmate cu lanterne (ca adevarate fete Bond) s-au plimbat printre oameni.
Si au gasit-o in magazinul Superstar.
Lasand la o parte aerul comercial al evenimetului, m-a impresionat efortul de a aduce mai aproape de oameni „fashion-ul romanesc”. O alta Marie cu aceeasi palarie, insa abordarea este de apreciat. Publicul se amesteca printre modele, nu mai asteapta cuminte pe scaun sa ridice o placuta sau sa faca o poza.
Pentru asta, jos palaria.
Hoinar de Bucuresti
M-am surprins deseori gandindu-ma la "viata boema" a bucurestenilor de la inceput de secol, ce pare ca nu mai are nimic de-a face cu viata in mijlocul claxoanelor de astazi.
La inceputul lunii iunie, am descoperit ca se poate si altfel. De fapt, astazi noi am uitat sa hoinarim. Nu mai stim sa ne bucuram de o plimbare de mana cu iubita, de o gradina frumoasa, de o banca la umbra.In sprijinul nostru Asociatia Spatiu Urban Bucuresti si ARCUB au propus un ghid cu tehnici de hoinarit.
Pe scurt trebuie sa deschizi ochii, sa respiri adanc, sa iti iei iubita de mana si sa te plimbi, intre semafoare aglomerate si ambuteiaje sigur vei gasi o cladire care sa te duca cu gandul la povesti.
Nu departe, pe strada Mendeleev, la inceput de iunie, am descoperit un alt Bucuresti, o arie de liniste, in cadrul evenimentului TUB - care promoveaza plimbarea prin oras.
Strada a fost inchisa automobilelor si redata pietonilor. Copaci in ghivece enorme, punti de lemn, terase, banci si umbrele au acoperit strada peste care altfel ai fi trecut fara sa gandesti macar.
Puteai sa savurezi o cafea sau o bere, pe banci de lemn, la masute de lemn sau, foarte comod, pe canapele de piele ascultand muzica improvizata a unor oameni diversi care isi etalau maiestria, in vecinatatea papusarilor sau saltimbancilor.
Trecatorii erau indemnati prin pliante sa strabata Bucurestii pe jos - un Bucuresti necunoscut.
Mi-am facut o lista de locuri pe care trebuie sa le vad, sper sa ne intalnim de-a lungul hoinarelii:
1 gradina suspendata din pasajul Eforie
2 casa cu fantome de pe strada Corbeni
3 labirintul din Lipscani
4 terasa la calcan din Hristo Botev
Programul Hoinar prin Bucuresti e parte din proiectul TUB. Ca si Habitat de Bucuresti, prin care bucurestenii sunt invitati sa-si cunoasca gradinile, parcurile, flora si fauna specifica.
Cateodata este necesar sa ne aminteasca cineva de lucrurile care ne fac placere.
joi, 26 iunie 2008
Sebi
Blogul meu se numeste asa datorita lui.
Este unul dintre prietenii mei foarte vechi.
Este cel care ma cunoste de cand eram praf, adica aveam 16 ani si mintea in colturi.
Si cel cu care m-am imbatat prima oara de am adormit pe scarile unui cafe-internet.
Este cel care mi-a dat sa ascult prima melodie de taiat vene :P (le-am lasat totusi lungi).
Este cel cu care imi place sa filozofez asa de-a-n boulea.
Este genul acela de prezenta care ma calmeaza.
Este cel care imi zice ANYA, si singurul:P
Este unul dintre prietenii mei foarte vechi.
Este cel care ma cunoste de cand eram praf, adica aveam 16 ani si mintea in colturi.
Si cel cu care m-am imbatat prima oara de am adormit pe scarile unui cafe-internet.
Este cel care mi-a dat sa ascult prima melodie de taiat vene :P (le-am lasat totusi lungi).
Este cel cu care imi place sa filozofez asa de-a-n boulea.
Este genul acela de prezenta care ma calmeaza.
Este cel care imi zice ANYA, si singurul:P
Gore din Bucuresti
Nush de ce dar oriunde ma duc dau numai de tarani (nu ca as avea ceva cu taranul roman get beget ala care mulge vaca sau duce boii la pascut).
In metrou, parca au facut un pact sa ma inconjoare.
Cand ma duc la 10 dimineata oriunde aiurea, cand ma intorc de la o cafea, cu ultimul metrou cand ma intorc din bar, cu primul metrou cand ma intorc din club... offf... ma inconjoara.
Si partea nasoala este ca sunt multi, umbla in haita, cu haine murdare de vaselina-noroi-pamant si mai stiu eu ce, ascultand maneaua la maxim si comentand TARE despre "gajica" din stanga care tocmai a urcat!
Ar fi foarte tare sa scrie la metrou "Avem dreptul de a ne selecta clientela" .
De ce nu?
Eu imi ascut chestiile mele hard, metal, sau mai stiu eu ce ascult la casti... oamenii astia nu!
Cred totusi ca e bine sa fii atat de prost incat sa nu iti recunosti prostia, lumea ti se pare a ta! Inclusiv amaratele care au ghinionul sa se imbrace mai sumar (drace, e cald) sau care din intamplare stau langa tine pe scaun.
In metrou, parca au facut un pact sa ma inconjoare.
Cand ma duc la 10 dimineata oriunde aiurea, cand ma intorc de la o cafea, cu ultimul metrou cand ma intorc din bar, cu primul metrou cand ma intorc din club... offf... ma inconjoara.
Si partea nasoala este ca sunt multi, umbla in haita, cu haine murdare de vaselina-noroi-pamant si mai stiu eu ce, ascultand maneaua la maxim si comentand TARE despre "gajica" din stanga care tocmai a urcat!
Ar fi foarte tare sa scrie la metrou "Avem dreptul de a ne selecta clientela" .
De ce nu?
Eu imi ascut chestiile mele hard, metal, sau mai stiu eu ce ascult la casti... oamenii astia nu!
Cred totusi ca e bine sa fii atat de prost incat sa nu iti recunosti prostia, lumea ti se pare a ta! Inclusiv amaratele care au ghinionul sa se imbrace mai sumar (drace, e cald) sau care din intamplare stau langa tine pe scaun.
Sunt la rehab
Nu, nu va faceti griji, nu sunt drogata!
Insa am prostul obicei sa ma atasez foarte tare de niste oameni (ma atasez mai greu dar sunt ca lipitoarea dupa') si ... in lumea reala din pacate ... nu foarte multe povesti au happy ending.
Ideea este ca atunci cand te implici si din diferite motive (ca iti lasi sosetele pe chiuveta, sau mai stiu eu ce aberatii) iubitul/prietenul/mama/purcelul/cainele nu-ti raspund la fel intrii in depresie.
Eu sunt in perioada de rehab, adica trec peste cateva "bucurii" d'astea acum. Asa ca ma gasiti prin cluburi si baruri cu votca energy/cola cu gheata (nu ne imbatam in public) in mana. O dependenta se trateaza cu alta!
Insa am prostul obicei sa ma atasez foarte tare de niste oameni (ma atasez mai greu dar sunt ca lipitoarea dupa') si ... in lumea reala din pacate ... nu foarte multe povesti au happy ending.
Ideea este ca atunci cand te implici si din diferite motive (ca iti lasi sosetele pe chiuveta, sau mai stiu eu ce aberatii) iubitul/prietenul/mama/purcelul/cainele nu-ti raspund la fel intrii in depresie.
Eu sunt in perioada de rehab, adica trec peste cateva "bucurii" d'astea acum. Asa ca ma gasiti prin cluburi si baruri cu votca energy/cola cu gheata (nu ne imbatam in public) in mana. O dependenta se trateaza cu alta!
M-am angajat!!!!!!!
Marti am dat licenta, seara m-am distrat, am baut (n-am reusit sa ma imbat) si miercuri dimineata m-am trezit la 7 (of, doamne ce naiba se intampla cu mine?) fara scop si fara directie... nu sunt obisnuita sa n-am nimic de facut ... si daca nu am inventez :)
Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa imi negociez (re?)angajarea la o agentie de publicitate unde aveam oferta sa revin (sa ma explic: in anul II de facultate am lucrat, copy, intr-o agentie si in decembrie, anul III deja, am demisionat sa ma pot ocupa de licenta).
Culmea, m-am angajat pe un salariu decent (am avut si eu perioada mea de voluntar, muncit pe nasturi de maieu), o sa lucrez cu oameni pe care ii cunosc si care imi plac.
Adica, e super, insa nush de ce nu ma pot bucura prea tare de asta ...
Incep de marti, poate se schimba ceva pana atunci:P
Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa imi negociez (re?)angajarea la o agentie de publicitate unde aveam oferta sa revin (sa ma explic: in anul II de facultate am lucrat, copy, intr-o agentie si in decembrie, anul III deja, am demisionat sa ma pot ocupa de licenta).
Culmea, m-am angajat pe un salariu decent (am avut si eu perioada mea de voluntar, muncit pe nasturi de maieu), o sa lucrez cu oameni pe care ii cunosc si care imi plac.
Adica, e super, insa nush de ce nu ma pot bucura prea tare de asta ...
Incep de marti, poate se schimba ceva pana atunci:P
Licenta - post (co)memorativ
Iata ca am ajuns in minunatul moment (care parea atat de departe acum ceva vreme) in care am terminat FJSC-ul...
Mi-am dat ca un copil constiincios toate examenele, am trecut cu emotii de ITC-ul cu Petcu sin anul I, am fluierat pe langa ISMM (spaima multor colegi jurnalisti), am dat si luat cu demnitate Comunicarea cu Presa si am intrat ca in branza, in sectia "Publicitate" unde m-am batut pentru pitch-ul Kiss FM, am invatat despre bizoni si alte specii furajate (cine stie cunoaste).
Am invatat cum se face o promotie ... am compus tot felul de balarii la Atelierul de publicitate...am invatat despre scara de lizibilitate a unei imagini...
Si intr-un final am dat LICENTA!!!
Credeti-ma ca am fost incredibil de stresata, cu o noapte inainte aveam cosmaruri legate de "marketingul nediferentiat" si despre tipurile de strategii de acoperire a pietei.
DEja dupa doua saptamani de invatat "Kotlerica" era cel mai folosit cuvant din vocabularul meu, si credeti-ma ca am un vocabular destul de bogat!
Dar, iata ca si dupa atat stress, a trecut si asta.
Ieri am mai avut un moment FJSC-ist. Am citit baremul. OFFF
Mi-am dat ca un copil constiincios toate examenele, am trecut cu emotii de ITC-ul cu Petcu sin anul I, am fluierat pe langa ISMM (spaima multor colegi jurnalisti), am dat si luat cu demnitate Comunicarea cu Presa si am intrat ca in branza, in sectia "Publicitate" unde m-am batut pentru pitch-ul Kiss FM, am invatat despre bizoni si alte specii furajate (cine stie cunoaste).
Am invatat cum se face o promotie ... am compus tot felul de balarii la Atelierul de publicitate...am invatat despre scara de lizibilitate a unei imagini...
Si intr-un final am dat LICENTA!!!
Credeti-ma ca am fost incredibil de stresata, cu o noapte inainte aveam cosmaruri legate de "marketingul nediferentiat" si despre tipurile de strategii de acoperire a pietei.
DEja dupa doua saptamani de invatat "Kotlerica" era cel mai folosit cuvant din vocabularul meu, si credeti-ma ca am un vocabular destul de bogat!
Dar, iata ca si dupa atat stress, a trecut si asta.
Ieri am mai avut un moment FJSC-ist. Am citit baremul. OFFF
In sabii sa ne batem sau in ...discursuri?
Atentie: acesta este un editorial (mai vechi ce-i drept)
Basescu: "Romanii au invatat ca puterea este a lor"
Iasiul a fost cadru pentru doua mari mitinguri care au adunat zeci de mii de oameni veniti pentru sustinerea presedintelui suspendat, Traian Basescu, sau sa manifesteze in favoarea demiterii lui. Pe partea cealalta a baricadei, Pitestiul a fost ,sambata, gazda unui miting anti-Basescu organizat de PSD si PRM. Reprezentativ pentru atitudinea politica PSD-PRM: oameni purtau pancarte pe care scria „Spune DA, spune-i PA”, „Votati DA, salvati-l pe Basescu”. Surpriza a constituit-o prezenta lui Ion Iliescu in fata oamenilor. Se pare ca PSD nu se descurca fara imaginea paternala a fostului comunist Ion Iliescu nici acum, dupa atatea restructurari ale partidului.
Mai nou sefii partidelor politice se limiteaza la a face declaratii sforaitoare si socante. Oameni politici romani joaca leapsa cu noroi. Premiul cel mare – simpatia electoratului. Cel mai bun, cel mai curat cel mai “poporean” castiga si ca nu cumva concurenta sa le-o ia inainte, politicienii, alesi sau nu, otravesc capra vecinului. Vorba aceea decat sa se ia de parul din ochiul lor, arata cu degetul paiul din ochii altora. C-asa i la noi!
In discursul lui, Mircea Geoana l-a atacat pe presedintele suspendat. „Domnule Traian Basescu, daca Ion Iliescu este oligarh, inseamna ca dumneata esti capul mafiei din
“E lasa ca ne dam si noi cu poporul” - asa poate fi descrisa atitudinea politica a PSD. Geoana a sugerat apoi ca presedintele suspendat trebuie demis pentru ca ar fi alcoolic: „Basescu bea whisky dimineata, la pranz si seara. Acest om nu are ce cauta in fruntea statului roman” o minunata strategie de discreditare. Si pentru a incheia in acelasi stil machiavelic de mahala, Geoana adauga: „Spune DA si spune-i PA. Bye- bye”
In acest timp presedintele suspendat face istorie. I-a acuzat pe cei doi predecesori ai sai ca ar fi tolerat oligarhia. „Ion Iliescu a fost un presedinte care, pentru a-si asigura linistea, desi a stiut si a avut dovezi ca sub domnia sa se croieste oligarhia tranzitiei, a preferat sa taca pentru a nu-si periclita mandatul”iar pe Emil Constantinescu l-a crutat si a subliniat ca el a incercat sa lupte dar ca s-a dat batut dupa trei ani de mandat. Apreciem gestul de a fi incercat.
Basescu, noua victima a poporului roman, a adaugat ca el a preferat sa fie suspendat decat sa faca pact cu oligarhii. Nu inclina steagul in fata oligarhilor, nu face pact cu ei...si atunci ne intrebam de ce nu a preferat sa isi pastreze locul caldut de la Cotroceni?
Raspunsul inevitabil este: pentru popor ... „A negocia cu oligarhia tranzitiei inseamna sa tradezi angajamentele fata de popor.” a declarat la
Apoi a citit de pe un biletel definitia din dictionar a cuvantului oligarhie, „ca sa nu fie interpretari la televizor”.
O secunda de Argentina
Atentie: acesta este un portret, Vica.
De dupa usa masiva de lemn se aude vocea ei guturala, intoneaza calm "Sus, jos, sus, jos" Deschid usa, incerc sa ma strecor. Toate privirile se intorc spre mine. Nimeni nu mai misca, parca nici nu rasufla. Cand si-a intors privirea spre mine as fi vrut sa ma inghita parchetul, proaspat lustruit.
Niciun muschi nu i se misca pe fata curata si cu linii drepte. Albastrul ochilor, in contrast cu pielea alba si parul lung - negru abanos, intregeste imaginea de rusoaica emigrata.
Desi abia isi misca buzele pline si arse de tutun, vocea ei plesneste aerul: "Poti sa astepti in sala"
Se intoarce cu spatele si se indreapta plutind spre casetofon. Leganandu-se, Vica - asa ii spun prietenii, trece printre fetele care isi incalzesc muschii. Se posteaza in fata salii "Fietelor sa incepem"
Victoria Bucun, la cei 35 de ani ai sai, a trait mai multe vieti deodata. S-a nascut in Republica Moldova si danseaza de la cinci ani. Ea spune ca altceva in afara de dans nu stie sa faca. A studiat dansul la Institutul de Arte din Chisinau – sectia arta coregrafica si a facut un stagiu in Sankt Petersburg la Teatrul „Fontanka” . Pina acum, are aproape 70 de spectacole montate in teatrele din Romania, Republica Moldova, Japonia, Spania si Italia.
"Nimic nu se compara cu teatrul... Cand intru in sala..in oricarie teatru... ma cuprinde un sentimient..ma iau fiori..simt maretia unei lumi ... mie asta imi place sa fac"
Pentru Vica, dansul nu e o meserie. Dansul e un mod de viata, un mod de a simti. "Multi nu inteleg ce inseamna muzica. Eu nu suport linistea, nu cred ca as putea trai fara muzica."
Din 1992, cand s-a angajat, pentru prima oara, la Teatrul National “Mihai Eminescu” din Chisinau, Victoria a castigat aproape in fiecare an premiul pentru "cel mai bun coregraf", cu spectacolele pe care le-a pus in scena. "Premiile nu valoreaza nimic daca cei care joaca si cei care vad spectacolul nu simt nimic. Asta incerc sa ii invat pe dansatori si pe actori... dansul nu e gimnastica... prin dans trebuie sa simti si sa dai mai departe".
A lucrat alaturi de artistii de la Teatrul “Ginta Latina” din Chisinau, Centrul de Arte “Coliseum” din Chisinau. In Romania a colaborat cu Teatrul National “Vasile Alecsandri” din Iasi, Teatrul de Stat Oradea, Teatrul “Fantasio” din Constanta, Teatrul “Mihai Eminescu” din Botosani si multe altele.
Victoria Bucun a fost coregrafa echipei castigatoare din cadrul emisiunii "Dansez pentru tine". O emisiune unde concurentii, oameni obisnuiti fara pregatire coregrafica, au o saptamana la dispozitie sa invete un stil de dans.
(Victor Slav si Carmen Stepan n.r. ) "Perechea mea a fost cea mai dificila. Doua-trei miscari, pe care ei si le insuseau timp de o saptamana, cei cu pregatire le invata in cinci minute. Asta a fost partea complicata. Perechea mea era cu meteorologia, nu cu dansul" Vica rade, privind in urma.
"In ceea ce fac mie cel mai mult imi place prociesul de munca. ie minunat." apoi adauga ca i-au placut copii ei, ca s-au inteles bine, chiar daca se mai certau. Cand s-a terminat emisiunea, povesteste ca a plans "a fost o descarcare emotionala fiindca am tinut mult in mine, in plus, mai eram si foarte obosita, in acelasi timp ma si bucuram... toate laolalta."
In sala de dans, casetofonul duruie un tango foarte rapid.
"Ritmurile astea trebuie sa prinda viata prin voi. Tangoul este o lupta si o contopirie. Dragostie, ura, dor si sex. Tangoul este tot! Miscarile alterniaza fluide...plutiesti..si brusc schimbare. Asta i tangoul!
Cand incepe sa danseze rochia rosie pluteste pe langa ea. Picioarele ei mangaie podeaua. Se opreste in coltul salii cu spatele la noi. Din fiecare muschi elimina tensiune, cu spinarea intinsa ca un arc. Se intoarce. Privirea ei de sticla ingheata aerul. Nici nu respira.
Deodata incepe sa se miste atat de repede. Picioarele ei subtiri deseneaza cercuri, romburi in aer.
Ochii ei tintuiesc cu pasiune un partener imaginar. Corpul ei deseneaza o Argentina a secolului 18. Un port, un bar de mana a doua. Danseaza tangoul vietii si al mortii in barul "Chicanos".
Muzica se opreste . Total schimbata, Vica redevine rusoaica.
"Fietelor, deci invatam tango?"
Muntele nu iarta daca ii gresesti
Atentie, acesta este un reportaj (lung, deci)
"Traditia mea, cand ajung la cabana, e sa sa merg la cruci si sa torn o cana de vin fiert pe morminte. Stiu ca tinerii aia care au murit duc dorul vinului fiert de la cabana. Nu e nimic mai bun ca vinul fiert baut pe varful muntelui, pe buza prapastiei", isi explica in treacat gestul, un baiat inalt si binefacut. Isi trece mana prin pleata incretita de umezeala si pleaca inspre cabana.
Cabana Caraiman se ascunde in caldarea de obarstie a Vaii Caraimanului, printre peretii Caraimanului si Jepii Mici, la o altitudine de 2025 de metri.Asezata in ciuda, exact pe buza vaii Jepilor.
Construita in stilul refugiilor de munte, cabana pastreaza in lemnul de pe pereti mirosul povestilor de altadata. Pana si cabanierul pastreaza aerul de vanator.
De cum intri, te priveste deschis si scurt. La 2000 de metri nu sunt politeturi, ramane doar grija fata de calatori. Te semnezi in condica, scrii de unde vii si unde te duci. Nu neaparat ca ar vrea Nea Fane, cabanierul, sa stie unde mergi. „e pentru siguranta, sa nu te gaseasca inghetat salvamontistii dupa doua saptamani", suiera printre dinti catre oaspetii nedumeriti de protocol.
"Unii poate ca nu ma plac, dar eu sunt om dintr-o bucata si nu gatesc! ". Nea Fane continua sa povesteasca despre niste copii care se plangeau ca nu a vrut sa le faca ceai si supa. "Da' ce te faci cu nebunii astia ...le spui ca noaptea e a animalelor salbatice si ca nu ar fi bine sa mai balaureasca asa de nebuni pe coclauri, dar cine te asculta... si dupa aia se ingramadesc toti ca ciorile sa sune la salvamont, c-o fi si Coty vreun Dumnezeu si se teleporteaza saracu' unde ii prinde pe nebuni cheful sa ramaie."
Sunt putini oamenii din munti si se cunosc toti intre ei, sunt o familie mai mare. "Cand timp de doua luni nu vezi picior de om, pai cum sa nu te bucuri cand iti mai deschide si tie usa cineva?" raspunde razand Fane cand il intrebi daca ii stie pe salvamontisti.
In sala de mese, patrata si tapetata cu lemn, troneaza in dreapta un barulet de lemn unde isi tine la uscat cabanierul o caciula ruseasca. In stanga - o harta, cat peretele, a masivului Bucegi. Din cele opt noua mese doar 3 sunt ocupate. Putini se aventureaza in mai sa urce Jepii. Traseul Jepii Mici este inchis pe vreme rea si iarna, dar temerarii care vor in continuare sa ajunga la Caraiman pot sa mearga pe Jepii Mari, desi e un traseu ocolitor.
La masa de langa geam, mananca doua fete si baiatul cu vinul. Nici la masa nu renunta la "polar", geaca fara de care nu se incumeta "mai ales pe vreme rea sa ia muntele la picior" niciun iubitor de munte. Cei trei mananca incet, din cand in cand mai sporovaiesc cate ceva despre vreme, despre traseu, despre cabana.
Doi tineri cam pe la 20 ani intra in sala de mese. Amandoi in blugi si in geci groase. Blugii fetei sunt uzi pana la jumatatea coapselor. Se duc la cabanier. Discuta incet. Deodata incep toti trei sa rada. Cabanierul spune tare "Pai bine mai copii, dar in adidasi faceti voi trasee, data viitoare daca va mai vad asa va bat.In mai zapada e de un metru jumate pe platou si potecile nu sunt batatorite", cei doi raspund, razand, ca pana data viitoare o sa isi cumpere bocanci.
Se aud pasi pe hol. Zgomote infundate de metal trantit pe parchet. Rasete puternice si voci barbatesti. Trei barbati solizi se aseaza la masa cu Nea Fane, echipati pana in dinti cu clapari, schiuri, rucsaci, corzi de alpinism, manusi. Fane ii saluta cu caldura. Le aduce ceaiuri si vin fiert. Cu un zambet larg, spune in treacat "Uite astia sunt oameni de munte, Coty, Misu si Nae...sunt din echipa de salvamontisti de la Busteni".
"Am dadacit niste pusti...i-am dus pana jos la Urlatoarea. Bine ca i-am gasit. Pe Jepii mari a picat terasamentul si nu mai poti sa urci decat de-a dreptul" zice Misu si se sterge puternic la nas. Parul lui scurt inca mai e ud.
Incet incet, toti cei din sala de mese se aduna in jurul cabanierului si al salvamontistilor.
"Un munte nu omoara, dar nu te iarta daca i-ai gresit", spune Coty, conducatorul echipei de salvamontisti Busteni. Mainile lui rosii, aspre si mari duc incet cana de vin fiert la gura in timp ce vorbeste.
Cazurile grave sunt acelea cand un turist sau mai multi au disparut si trebuie cautati ca acul in carul cu fin. "De multe ori, ii gasesti primavara tirziu, dupa topirea zapezilor. Unii parca dorm. Ii descoperi zimbind inca si astepti sa se trezeasca si sa-ti vorbeasca. Sunt ca niste papusi mari, albe, inca ude".
Fane mai aduce un rand de cani de vin fiert. "E, lasa ca e tarziu, puteti sa beti acuma"
Atintindu-si ochii albastrii in vinul rosu din cana, Nae incepe sa spuna cu un glas tras parca dintr-un caier, molcom si fix. "In primul meu an de salvamontist, a fost una grava...Un pusti de 19 ani din Bucuresti a murit in Fagaras. L-am gasit dimineata, in Valea Vistea Mare, venise prietena lui sa anunte seara. Baiatul a incercat sa ajunga la refugiul Vistea. Era viscol si cei doi s-au ratacit. Saracii, si-au petrecut noaptea in zapada. Cam pe la pranz, daca nu ma insel era vineri, fata a coborat in oras si ne-a anuntat. Atunci eram, sa zic asa, in probe. A adunat Catana, ca el era seful in Victoria, sapte salvamontisti si l-am cautat toata noaptea. Si l-am gasit dimineata... inghetat in zapada.
"E, d'aia e bine sa vii pregatit, cu muntele nu e de joaca! Odata i-am cules pe unii de deasupra cascadei Urlatoarea. Sunt unii care chiar merita o mama de bataie pentru ce fac! Si daca nu-i pescuiam eu?", scapa printre doua sorbituri Misu.
Vocea lui Coty rasuna ca un cantec de jale. "In fiecare an, muntele isi cere tributul, aici la noi, 7-8 vieti omenesti. Am urcat si eu pe vai fara pregatire si echipament, doar cu doua maini si doua picioare. Muntele are secrete si riscuri. Numai o secunda si iti lasi oasele sa ingrase pamantul, daca mai ai si curaj prostesc".
Pe valea Jepilor mici stau marturie peste 42 de cruci - morminte ale celor ce au pierdut in lupta cu muntele. Greseli copilaresti, majoritatea tineri, dornici sa ajunga mai departe, mai repede, tineri care au ignorat semnalele salvamontistilor.
Cabana ofera insa siguranta, dar cand te uiti in jos, pe unde e traseul Jepii Mici, muntele e atat de abrupt de parca ar sfida legea gravitatiei.
Glasul lui Nae rasuna straniu ca din alta lume. "Imi povestea tata cand eram numai atata, ca tuneluri pe sub munti sunt de pe vremea dacilor, din timpul celor doua razboaie ale lui Decebal cu romanii. Ca armatele dacilor dispareau efectiv din fata romanilor de fiecare data cand era sa ii casapeasca, toata lumea stie ca romanii erau mai multi. Si acum tin minte cum imi spunea ca Decebal a mers prin ele ca sa ajunga la Dunare. Dar cand s-au intors a cedat gheata cu ei si o parte s-au inecat cu tot cu cai.
Zicea el ca tunelurile sunt sapate in forma de lup, cu gura deschisa gata de atac. Capul lupului cica e în Munţii Apuseni, iar coada coboară până în apropiere de Pietroşiţa. Cine stie ce comori mai stau si azi ascunse pe aici?" si incepe sa fredoneze..."Locul unde zilele/Se-ntalnesc cu noptile/Unde mor si visele/Unde gandul nu mai e...".
Turnul Semi-alb Finalul
Abia sprijinindu-se de saua calului lui alb, plin de praf si lovit, cu sangele curgandu-i pe fata statea cu ochii in pamant ... chiar Fat Frumos!
Cu greutate, gemand de durere Fat frumos a ridicat privirea ... si a ramas atintit asupra ei. Ii parea atat de frumoasa Printesa noastra, cum nu ma vazuse asa domnita in viata lui.
Printesa se dezmetici repede-repede si il aduse in Turnul ei Semi-alb. Zi si noapte il ingriji. Statea numai la capul lui si il veghea, asa cum isi vegheaza sufletul dragostea. Iar el, cu fiecare clipa care trecea, se indragostea mai tare de printesa noastra. Desi el nu i-a spus, ea stia ca a fost ranit in lupta, si stia ca va trebui sa plece inapoi spre regatul lui. Insa spera....
Cand s-a facut bine, Fat Frumos s-a pus in genunchi ... si ... i-a multumit pentru ajutor. S-a suit pe cal si cu capul in pamant s-a indepartat de Turnul Semi-alb.
Ochii printesei au inceput sa lacrimeze vazandu-l cum dispare in zare. Cand deodata s-a pus un nor de praf care gonea inspre printesa. Si norul de praf se apropia si se apropia si a inghitit-o.
Lumea spune ca a vazut un cal nazdravan cum s-a ridicat deasupra norului de praf si zburand in vazduh, pe cal, erau ei doi ... sarutandu-se ... Printesa din Turnul Semi-alb si Fat Frumos.
*** sfarsit***
Noapte buna copii!
Cu greutate, gemand de durere Fat frumos a ridicat privirea ... si a ramas atintit asupra ei. Ii parea atat de frumoasa Printesa noastra, cum nu ma vazuse asa domnita in viata lui.
Printesa se dezmetici repede-repede si il aduse in Turnul ei Semi-alb. Zi si noapte il ingriji. Statea numai la capul lui si il veghea, asa cum isi vegheaza sufletul dragostea. Iar el, cu fiecare clipa care trecea, se indragostea mai tare de printesa noastra. Desi el nu i-a spus, ea stia ca a fost ranit in lupta, si stia ca va trebui sa plece inapoi spre regatul lui. Insa spera....
Cand s-a facut bine, Fat Frumos s-a pus in genunchi ... si ... i-a multumit pentru ajutor. S-a suit pe cal si cu capul in pamant s-a indepartat de Turnul Semi-alb.
Ochii printesei au inceput sa lacrimeze vazandu-l cum dispare in zare. Cand deodata s-a pus un nor de praf care gonea inspre printesa. Si norul de praf se apropia si se apropia si a inghitit-o.
Lumea spune ca a vazut un cal nazdravan cum s-a ridicat deasupra norului de praf si zburand in vazduh, pe cal, erau ei doi ... sarutandu-se ... Printesa din Turnul Semi-alb si Fat Frumos.
*** sfarsit***
Noapte buna copii!
Turnul Semi-alb
A fost odata ca niciodata o printesa, frumoasa-frumoasa dar trista cum nu mai era alta in Taram. Era trista fiindca printesa noastra nu avea nici regat, nici cal, nici servitori... si nici Fat Frumos.
Statea printesa si visa cu ochii deschisi la viata altor printese, inchisa in Turnul ei Semi-alb.
Intr-o zi i-a trecut un gand nebunesc prin cap. Se intreba, oare, daca ar fi fost vrajitoare si s-ar fi urcat pe matura magica si ar fi cutreierat Taramul in lung si in lat, poate l-ar fi gasit pe Fat Frumos, si ar fi avut si regat ca de... tot Taramul tremura de teama vrajitoarelor.
Insa printesa nu putea sa faca vraji, nu avea nici cal, nici regat, nici matura magica.
Putea doar sa viseze din Turnul semi-alb, la ziua in care Fat Frumos ar veni, calare pe calul alb, si ar fi luat-o cu el in Regatul lui.
Pana intr-o zi cand, la poarta bate cineva (si, nu nu e Stefan cel Mare). Printesa alearga intr-un suflet sa deschida poarta... insa nu gaseste decat un trandafir rosu. Nedumerita si intristata (ii deschidea si ei poarta cineva intr-un final) urca inapoi in Turnul semi-alb.
Inca o zi, inca doua, inca nouazeci si noua ... in camera printesei se adunara nouazeci si noua de trandafiri... nici urma de Fat Frumos...
Incet, incet forile isi scuturau petalele. Una cate una. Cand ultima floare isi scutura ultima petala, la poarta se auzira trei lovituri. Printesa alerga intr-un suflet si deschise poarta.
*** va urma***
Noapte Buna Copii!
Statea printesa si visa cu ochii deschisi la viata altor printese, inchisa in Turnul ei Semi-alb.
Intr-o zi i-a trecut un gand nebunesc prin cap. Se intreba, oare, daca ar fi fost vrajitoare si s-ar fi urcat pe matura magica si ar fi cutreierat Taramul in lung si in lat, poate l-ar fi gasit pe Fat Frumos, si ar fi avut si regat ca de... tot Taramul tremura de teama vrajitoarelor.
Insa printesa nu putea sa faca vraji, nu avea nici cal, nici regat, nici matura magica.
Putea doar sa viseze din Turnul semi-alb, la ziua in care Fat Frumos ar veni, calare pe calul alb, si ar fi luat-o cu el in Regatul lui.
Pana intr-o zi cand, la poarta bate cineva (si, nu nu e Stefan cel Mare). Printesa alearga intr-un suflet sa deschida poarta... insa nu gaseste decat un trandafir rosu. Nedumerita si intristata (ii deschidea si ei poarta cineva intr-un final) urca inapoi in Turnul semi-alb.
Inca o zi, inca doua, inca nouazeci si noua ... in camera printesei se adunara nouazeci si noua de trandafiri... nici urma de Fat Frumos...
Incet, incet forile isi scuturau petalele. Una cate una. Cand ultima floare isi scutura ultima petala, la poarta se auzira trei lovituri. Printesa alerga intr-un suflet si deschise poarta.
*** va urma***
Noapte Buna Copii!
Lada
A fost odata ca niciodata o masina verde ... acum ... masina este batranica ... dar candva era tanara si era printre cele mai frumoase masini din Taram. Toata lumea ii admira culoarea frumoasa ... verde-verde asa cum nu este decat smaraldul.
Si era mandra tare de stapanul ei, si il purta ca vantul (nu ca gandul ca totusi nu prinde decat maxim 100 la ora) cu mandrie mare ... de parca era Fat Frumos. Si el era mandru tare de masina lui verde, si recunoscator ... ca l-a purtat cum alta nu putea ...
Insa anii au trecut ... multi salcami s-au scuturat peste caroseria ei ... si a prins-o rugina si canapelele ei de piele s-au sfasiat ... si Fat Frumosul ei si-a luat un alt armasar mai rapid si mai nou.
Si masinuta verde isi asteapta trista Fat-frumosul, si salcamii se scutura peste ea, si rugina o impresoara.
(hai ca devin eminesciana)
Noapte buna copiii!
Si era mandra tare de stapanul ei, si il purta ca vantul (nu ca gandul ca totusi nu prinde decat maxim 100 la ora) cu mandrie mare ... de parca era Fat Frumos. Si el era mandru tare de masina lui verde, si recunoscator ... ca l-a purtat cum alta nu putea ...
Insa anii au trecut ... multi salcami s-au scuturat peste caroseria ei ... si a prins-o rugina si canapelele ei de piele s-au sfasiat ... si Fat Frumosul ei si-a luat un alt armasar mai rapid si mai nou.
Si masinuta verde isi asteapta trista Fat-frumosul, si salcamii se scutura peste ea, si rugina o impresoara.
(hai ca devin eminesciana)
Noapte buna copiii!
Taramul fluturilor
A fost odata (ca-n povesti) un copil care era indragostit de culori. Si alerga toata ziua sa culeaga flori, sa prinda fluturi, sa adune frunze colorate.
Copilul nostru, avea un trandafir, plantat de mama lui, in ziua in care s-a nascut. Si trandafirul crestea odata cu el. Iar vara cand inflorea, copilul privea ore intregi petalele spicate ale trandafirului. Iar toamna si iarna, de teama ca trandafirul ar putea pati ceva, ii acoperea tulpina cu pledul lui, si il veghea ca pe odorul lui cel mai de pret.
Intr-o zi copilul nostru a adormit si a visat un roi mare-mare de fluturi, albi si rosii, indigo si albastrii care zburau nebuneste in jurul lui. Atat de fericit a fost incat s-a trezit razand.
Si in fiecare seara se usca de dorul fluturilor lui. Se trezea trist fiindca fluturii n-au mai vrut sa mai apara in vis. Trandafirul parea ca ii impartasea durerea, incet incet petalele ii cadeau... una cate una.
Intr-o zi baiatul s-a hotarat sa plece... sa caute Taramul Indepartat, acolo unde un vraci i-a soptit ca se afla fluturii sai. Si-a luat de mancare si s-a pus pe drum. Si a mers, si a mers, si a mers. Abia isi mai amintea culorile nebunesti ale fluturilor de care, pesemne, era ademenit.
Dupa multa vreme a ajuns in Taramul Fermecat, si acolo il asteptau mii de culori, mii de flori, mii de fluturi albi si rosii si indigo... care zburau nebuneste...
Copilul a intins mana sa prinda un fluture, insa la atingerea lui fluturele a devenit cenusa.
Copilul speriat a prins alt fluture care si el a devenit cenusa. Si totul, in jurul lui, se transforma in griul cenusiu. Culorile au disparut.
Trist, copilul s-a intors acasa, si a alergat intr-un suflet la trandafirul lui drag, fratele lui, nascut in aceeasi zi. Trandafirul insa era uscat, lumea i-a spus ca de cand a plecat nu a mai inflorit niciodata.
Cand si-a dat seama de ce a facut, copilul s-a pus pe plans ... si a plans atat de mult incat lacrimile lui au udat trandafirul, care ca prin vraja a inmugurit. Ca prin minune trandafirul si-a ivit un boboc rosu-rosu, atat de frumos cum nu mai avusese niciodata.
Noapte buna copii!
Sper ca ti-a placut... ma apuc de un nou gen liric :P
Copilul nostru, avea un trandafir, plantat de mama lui, in ziua in care s-a nascut. Si trandafirul crestea odata cu el. Iar vara cand inflorea, copilul privea ore intregi petalele spicate ale trandafirului. Iar toamna si iarna, de teama ca trandafirul ar putea pati ceva, ii acoperea tulpina cu pledul lui, si il veghea ca pe odorul lui cel mai de pret.
Intr-o zi copilul nostru a adormit si a visat un roi mare-mare de fluturi, albi si rosii, indigo si albastrii care zburau nebuneste in jurul lui. Atat de fericit a fost incat s-a trezit razand.
Si in fiecare seara se usca de dorul fluturilor lui. Se trezea trist fiindca fluturii n-au mai vrut sa mai apara in vis. Trandafirul parea ca ii impartasea durerea, incet incet petalele ii cadeau... una cate una.
Intr-o zi baiatul s-a hotarat sa plece... sa caute Taramul Indepartat, acolo unde un vraci i-a soptit ca se afla fluturii sai. Si-a luat de mancare si s-a pus pe drum. Si a mers, si a mers, si a mers. Abia isi mai amintea culorile nebunesti ale fluturilor de care, pesemne, era ademenit.
Dupa multa vreme a ajuns in Taramul Fermecat, si acolo il asteptau mii de culori, mii de flori, mii de fluturi albi si rosii si indigo... care zburau nebuneste...
Copilul a intins mana sa prinda un fluture, insa la atingerea lui fluturele a devenit cenusa.
Copilul speriat a prins alt fluture care si el a devenit cenusa. Si totul, in jurul lui, se transforma in griul cenusiu. Culorile au disparut.
Trist, copilul s-a intors acasa, si a alergat intr-un suflet la trandafirul lui drag, fratele lui, nascut in aceeasi zi. Trandafirul insa era uscat, lumea i-a spus ca de cand a plecat nu a mai inflorit niciodata.
Cand si-a dat seama de ce a facut, copilul s-a pus pe plans ... si a plans atat de mult incat lacrimile lui au udat trandafirul, care ca prin vraja a inmugurit. Ca prin minune trandafirul si-a ivit un boboc rosu-rosu, atat de frumos cum nu mai avusese niciodata.
Noapte buna copii!
Sper ca ti-a placut... ma apuc de un nou gen liric :P
Ce inseamna sa fii "special"
Ma gandeam la asta la o cafea si un pahar de vorba in "Jeg" (pentru cei care nu stiu, este un bar din campusul Leu).
Fiecare se crede unic, sau asa isi imagineaza ca este. Cel putin cand suntem adolescenti este crucial sa fi intr-un fel. La moda sau "different". In liceul meu, parca nu era chiar asa o drama sa fi cool, sau poate nu am stat niciodata sa analizez. Dar ma uit amuzata, tre' sa recunosc, cum in goana spre "coolness" toti adolescentii arata la fel.
Bine, bine, nu generalizez dau un procent de 70%.
Candva era cool sa fi rock-er, sau din contra depeche-ist. Apoi a venit valul hip-hop.... any way nu fac istorie ci doar vreau sa va spun ca pe mine personal ma amuza teribil noul style "brit pop" nu ca ar fi ceva in neregula cu stilul asta, eu cred ca e doar o metoda de a se manifesta.
In schimb mi se pare fantastic cum toti pustii "cool" asculta indie, se tund cu mot si se imbraca la fel, dar absolut la fel. Cel mai dragut este ca fiecare se crede "cool" si UNIC, si mai ales deschizator de drumuri.
Brasovul in stil western - Finalul
Pe strazile pavate ale Brasovului, cobori noaptea in alta lume. Cladirile ridicate in stil gotic sau roman, amestecat cu un suflu romanesc te duc intr-o alta lume sustin atmosfera de poveste.
Vantul puternic imprastie praf... arunca tigla din 1900, o sparge de strazile pavate. din cand in cad se auzea trosnetul puternic... in fata... in spate..bucatelele de tigla se rostogolesc pe trotuar.
Vantul bate din ce in ce mai puternic.
Ajungem in Piata Sfatului....Biserica Neagra pare o calugarita batrana, cu fata uscata si in unghiuri.
Pe drumul pustiu o pancarta BCR mai atarna doar intr-un lant.Vantul bate puternic si o scartaie.
Garduri daramate, tigla sfaramata pe trotuar. Liniste...pustietate.
Ma asteptam sa apara scaietii din filmele cu ClintEastwood.
N-au zburat pe langa noi scaieti, doar praf de sindrila sfaramata.
(nota: asta s-a intamplat acum doi ani)
Vantul puternic imprastie praf... arunca tigla din 1900, o sparge de strazile pavate. din cand in cad se auzea trosnetul puternic... in fata... in spate..bucatelele de tigla se rostogolesc pe trotuar.
Vantul bate din ce in ce mai puternic.
Ajungem in Piata Sfatului....Biserica Neagra pare o calugarita batrana, cu fata uscata si in unghiuri.
Pe drumul pustiu o pancarta BCR mai atarna doar intr-un lant.Vantul bate puternic si o scartaie.
Garduri daramate, tigla sfaramata pe trotuar. Liniste...pustietate.
Ma asteptam sa apara scaietii din filmele cu ClintEastwood.
N-au zburat pe langa noi scaieti, doar praf de sindrila sfaramata.
(nota: asta s-a intamplat acum doi ani)
Brasovul in stil western - Partea a II-a
Gara din Brasov e incredibil de "gara". O gara normala, totusi cu ceva mai multe linii decat gara Campina, unde circula 4 linii si alea uneori. Cu un pasaj curatel, care totusi mirosea a mucegai amestecat cu praf. Pe peron ne astepta un prieten din Brasov. In cladirea garii totala contradictie intre plasma la care citeai ora si linia la care vine trenul, panoul publicitar electronic facut prin '90 si mirosul ascutit si uscat de urina statuta.
Noi cantam, ajunsesem la "Marioara de la Gorj" . La iesirea din gara cativa tigani se inalzeau. Unul cam la vreo 19 -20 de ani s-a luat dupa noi si a inceput sa ne cante o manea. Vroia sa ne vrajeasca sa ii dam bani. Nu i-a iesit.
Am ajuns cu taxiul in centrul vechi. Brasovul noaptea e o adevarata experienta. Era frig si batea suparator un vanticel.
Nu ne-am pierdut bunavointa si in acelasi spirit denumit "clasa a8-a B" am pornit-o la pas spre "La Alune"- ma iertati daca am distorsionat numele dar eram intr-o stare usor molatica de ameteala.:)
La vestitul barulet am gasit inchis. Si am inceput vanatoarea de baruri pe strazile vechi ale centrului Brasovului.
Vantul batea din ce in ce mai tare.
La un moment dat s-a pornit o adevarata furtuna de nisip, rafale dupa rafale veneau pale de vant plimband nisipul. Crontaiam nisipul intre dinti, il simteam in ochi in gura, in urechi, imi intrase chiar si pe spate.
La un moment dat am inceput sa ne adapostim ca pinguinii, toti gramada. Nu e rea metoda, dar e ineficienta cand incerci sa te deplasezi.
Am trecut de Prefectura si de cladirea Postei, frumoase constructii ce-i drept, pacat ca nu puteam tine ochii deschisi mai mult de 2-3 secunde.
Pe strada Republicii vantul s-a pornit si mai tare, venea in rafale puternice drept spre noi. Mai erau pe strada doar doi jandarmi. Vantul a daramat un steag romanesc.
Dupa mai multe incercari esuate, am gasit un pub cu tot cu Karaoke night!
Ne-am instalat toti plini de chef de distractie. Dintre momentele serii tin neaparat sa precizez "Hard Rock-Karaoke boy"- unul dintre brasoveni a cantat Metallica Enter Sandman, din pacate nu prea i-a iesit la rugaciunea copilului.:DRadem glumim dar a fost foarte tare. Dupa Metallica a urmat Jonny B Good si, ghici ce, YMCA. Toti cei 20 de clienti din bar, vreo 4 mese maxim, cantam impreuna si dansam pe te miri ce. Deci o adevarata nebunie!!!
Cam pe la 2.30 barmanii s-au hotarat sa inchida.
Noi cantam, ajunsesem la "Marioara de la Gorj" . La iesirea din gara cativa tigani se inalzeau. Unul cam la vreo 19 -20 de ani s-a luat dupa noi si a inceput sa ne cante o manea. Vroia sa ne vrajeasca sa ii dam bani. Nu i-a iesit.
Am ajuns cu taxiul in centrul vechi. Brasovul noaptea e o adevarata experienta. Era frig si batea suparator un vanticel.
Nu ne-am pierdut bunavointa si in acelasi spirit denumit "clasa a8-a B" am pornit-o la pas spre "La Alune"- ma iertati daca am distorsionat numele dar eram intr-o stare usor molatica de ameteala.:)
La vestitul barulet am gasit inchis. Si am inceput vanatoarea de baruri pe strazile vechi ale centrului Brasovului.
Vantul batea din ce in ce mai tare.
La un moment dat s-a pornit o adevarata furtuna de nisip, rafale dupa rafale veneau pale de vant plimband nisipul. Crontaiam nisipul intre dinti, il simteam in ochi in gura, in urechi, imi intrase chiar si pe spate.
La un moment dat am inceput sa ne adapostim ca pinguinii, toti gramada. Nu e rea metoda, dar e ineficienta cand incerci sa te deplasezi.
Am trecut de Prefectura si de cladirea Postei, frumoase constructii ce-i drept, pacat ca nu puteam tine ochii deschisi mai mult de 2-3 secunde.
Pe strada Republicii vantul s-a pornit si mai tare, venea in rafale puternice drept spre noi. Mai erau pe strada doar doi jandarmi. Vantul a daramat un steag romanesc.
Dupa mai multe incercari esuate, am gasit un pub cu tot cu Karaoke night!
Ne-am instalat toti plini de chef de distractie. Dintre momentele serii tin neaparat sa precizez "Hard Rock-Karaoke boy"- unul dintre brasoveni a cantat Metallica Enter Sandman, din pacate nu prea i-a iesit la rugaciunea copilului.:DRadem glumim dar a fost foarte tare. Dupa Metallica a urmat Jonny B Good si, ghici ce, YMCA. Toti cei 20 de clienti din bar, vreo 4 mese maxim, cantam impreuna si dansam pe te miri ce. Deci o adevarata nebunie!!!
Cam pe la 2.30 barmanii s-au hotarat sa inchida.
Brasovul in stil western
Ieri ma pregateam sa ma uit la un film. Una dintre colegele mele de apartament imi spune cu sufletul la gura "Plec la Brasov, am 10.000 in buzunar dar plec la Brasov!"
In 2 secunde eram gata, ne-am facut sandwich-uri, multe sa ajunga pentru toata hoarda de studenti flamanzi. Ne-am adunat vreo 11. Fiecare avea la el o suma variabila intre 0 si 500 de mii.
A doua zi aveam cu totii scoala, seminarii, job.
Am luat decizia inteleapta de a merge cu nasul!- copii nu faceti ca noi, amenda este de un milion!:P
Acceleratul de 21.30 de ieri n-a avut TF - dupa cum se spune "norocul prostului".
Pe tren.........ca de obicei, mima, carti, cantat ( dupa ce am epuizat melodiile universale am ajuns la "Dac-o liniuta apare/Azi nu e ziua cea mare/ Daca doua linii apar/Barza ti-a facut un dar/Test Test Test SureCheck"- jalnic stiu dar in euforia momentului, se iarta)
Ne-am adunat vreo 5 fumatori si cum nu mai poti fuma in tren am luat hotararea inteleapta sa fumam toti in acelasi timp in baie (cine stie cunoaste). Pana sa apucam sa inchidem usa a trecut pe langa noi nasul. Si-a facut o cruce cat toate zilele si a plecat razand si bodoganind.
Dupa ce echipa adversa a mimat o molecula, am ajuns in Brasov.
Ce fain e in tren noaptea!
In 2 secunde eram gata, ne-am facut sandwich-uri, multe sa ajunga pentru toata hoarda de studenti flamanzi. Ne-am adunat vreo 11. Fiecare avea la el o suma variabila intre 0 si 500 de mii.
A doua zi aveam cu totii scoala, seminarii, job.
Am luat decizia inteleapta de a merge cu nasul!- copii nu faceti ca noi, amenda este de un milion!:P
Acceleratul de 21.30 de ieri n-a avut TF - dupa cum se spune "norocul prostului".
Pe tren.........ca de obicei, mima, carti, cantat ( dupa ce am epuizat melodiile universale am ajuns la "Dac-o liniuta apare/Azi nu e ziua cea mare/ Daca doua linii apar/Barza ti-a facut un dar/Test Test Test SureCheck"- jalnic stiu dar in euforia momentului, se iarta)
Ne-am adunat vreo 5 fumatori si cum nu mai poti fuma in tren am luat hotararea inteleapta sa fumam toti in acelasi timp in baie (cine stie cunoaste). Pana sa apucam sa inchidem usa a trecut pe langa noi nasul. Si-a facut o cruce cat toate zilele si a plecat razand si bodoganind.
Dupa ce echipa adversa a mimat o molecula, am ajuns in Brasov.
Ce fain e in tren noaptea!
NU suport frica sau indiferenta bucurestenilor
Nu inteleg cum poate cineva sa treaca pe langa o fata plina de sange intinsa pe jos pe trotuar!!
Chiar nu pot sa inteleg! in Piata Sudului unde trec cel putin 500.000 de persoane zilnic, o tanara de 19 ani a fost calcata de un taxi. Mai precis un Logan...atat a reusit sa observe. Avea piciorul fracturat, era in soc si plina de sange...pe jos, aruncata de taxi-ul care a dat bir cu fugitii!
O batrana i-a dat mobilul si a plecat mai departe.......
Ma intreb cum poti sa te uiti in oglinda cand faci asta? Elena s-a tarat pana la maxi-taxi, dupa o ora cand si-a revenit. Plangea si era intinsa pe jos si era plina de sange.....
Stiu ca ma repet dar cum poti sa treci linistit, sa iti faci in gand lista de cumparaturi pe langa o asa imagine?
Cand am vorbit cu colegii despre asta, unul dintre ei mi-a spus "Stii ca astia care stau intinsi pe jos, cand te apleci sa ii ajuti te ataca?Vor sa iti ia banii?"
Chiar asa de speriati sunt oamenii sau chiar asa de indiferenti?
Intrebarea mea pentru toti bucurestenii care evita sa ia contact cu "situatiile astea" este: Daca era sor-ta? Fie-ta? Sau maica-ta?
Chiar nu pot sa inteleg! in Piata Sudului unde trec cel putin 500.000 de persoane zilnic, o tanara de 19 ani a fost calcata de un taxi. Mai precis un Logan...atat a reusit sa observe. Avea piciorul fracturat, era in soc si plina de sange...pe jos, aruncata de taxi-ul care a dat bir cu fugitii!
O batrana i-a dat mobilul si a plecat mai departe.......
Ma intreb cum poti sa te uiti in oglinda cand faci asta? Elena s-a tarat pana la maxi-taxi, dupa o ora cand si-a revenit. Plangea si era intinsa pe jos si era plina de sange.....
Stiu ca ma repet dar cum poti sa treci linistit, sa iti faci in gand lista de cumparaturi pe langa o asa imagine?
Cand am vorbit cu colegii despre asta, unul dintre ei mi-a spus "Stii ca astia care stau intinsi pe jos, cand te apleci sa ii ajuti te ataca?Vor sa iti ia banii?"
Chiar asa de speriati sunt oamenii sau chiar asa de indiferenti?
Intrebarea mea pentru toti bucurestenii care evita sa ia contact cu "situatiile astea" este: Daca era sor-ta? Fie-ta? Sau maica-ta?
Ideal de frumusete
Cum vrem sa aratam si
Din toate revistele ne zambeste cate un chip angelic. In paginile de moda – un trup de silfida. In reclame, in telenovele, in filme femeia nu mai este reala, cu bigudiuri, halat si papuci. In filme, pana si cand ies de la baie, actorii sunt aranjati din cap in picioare.
Vedetele, ori cel putin asa ne apar noua, poarta Versace, D&G, Cavalli, chiar si in casa. N-au pic de grasime pe burta, ce sa mai vorbim de aripioare si celulita. Si totul pare atat de natural! Bietul privitor, bombarat de atatea imagini de „femeie perfecta” incepe sa isi puna intrebari… Si pana la urma cine n-ar vrea sa traiasca „high life”?
Cel putin viata modelelor pare fabuloasa! Fiecare pustoaica isi spune ce „misto trebuie sa fie” sa te imbarce cei mai mari designeri, sa apari in reviste, in spoturi, pe podium! Si sa mai si primesti bani pentru asta! Faima, deja nu se mai pune!
Putine dintre admiratoarele acestei vieti stiu ca fetele astea au in fiecare zi castinguri la care se simt ca la „targul de vite”. Agentii de impresariat le spun „mai slabeste patru kile”, de parca ar fi la macelarie si ar cere vanzatoarei sa mai taie din halca de carne de 1 kil’ jumătate. Si asta devine un stil de viata, sa fie masurate din cap pana in picioare, la un moment dat devine rutina. Dar o rutina care iti scade sau iti creste increderea in sine.
E un montaigne-rousse! Cate am rezista acestei presiuni?
Sa fii perfecta nu-i usor, sau sa pari. O armata de oameni cu bisturiuri, sali de fitness, spa-uri, saloane de coafura si machiaj, stau in spatele imanginii. Si sanatatea?
Multe modele au murit de anorexie. Asta nu impresioneaza fetele care isi fac un scop in viata din „sa mai dau jos cinci kile”. Si asa ajung sa nu se mai vada corect in oglinda.
In lumea in care imaginea e totul, si nimeni nu zgarie sub pojghita de „glamour” capsata brutal pe vietile unor oameni normali (evident ne obisnuim sa punem etichete, si asta aduce multi bani celor care ni le vand) toate vrem sa fim vedete. Toate tinerele se viseaza urmatoarea Kate Moss, si uite asa se ajunge ca 5% din adolescentele din lume sa sufere de bulimie si anorexie.
Societatea vrea perfectiunea. Asa cum Michellangelo picta „idealul” pe Capela Sixtina, asa picteaza fiecare editor, stilist, designer, astazi, in reviste, in spoturi, in imagini.
Azi idealul este o imagine. Superficiala ca toate imaginile.
Pentru multi frumusetea este doar un job, o afacere - pentru noi e idealul!
Rock-ul sub reflector
Muzica este printre cele mai vechi forme de exprimare a omului.Aristotel spunea că muzica are o oarecare influenţă asupra caracterului şi a sufletului, că oamenii sunt afectaţi de ea: ritmul şi melodia induc mânie sau bunătate.
Una dintre cele mai controversate subculturi este «cultura rock. Rock-ul este definit în The World Book Encyclopedia „prin beat puternic pe timpul neaccentuat, un motiv armonic şi melodic repetitiv şi mult volum”. Mick Jagger, chitaristul de la Rolling Stones afirma că “Ceea ce producem noi se cheamă Zgomot! Asta-i tot! Puteţi fi amabili şi să o numiţi muzică”
Pe masura ce rock-ul a devenit un fenomen, initial marginalizat apoi sustinut de mass-media, societatea a ajuns sa asocieze cultura rock cu agresivitatea si sexualitatea.
„Samanul este rock-erul originar,cu plete, imbracat in piele, dansand posedat pe ritmurile tobei. Pentru cultura nigeriana, comunicatia cu spiritele era sinonima cu tobele.
Tobele Bata, folosite in voodoo,sunt instrumente magice si folosirea lor „inainte si inapoi” a constituit tiparul pentru ritmurile rock-ului…Ideea ca anumite ritmuri slujesc drept medium pentru energii spirituale, prin care constiinta umana ia contact cu spiritele,este un concept de baza in culturile africane…Intr-un sens Rock-ul este un fel de voodoo…”(Robert Palmer,expert si promoter rock,redactor la Rolling Stones)
Istoria concertelor „wild” de la Woodstock sau Altamont, alaturi de experienta anilor ’80, asocierea cultelor satanice cu rock-ul au castigat un renume poate nemeritat pentru aceasta subcultura.
Rock-ul si mesajul sau au adus o noua conceptie despre lume si un nou mod de interpretare a relatiilor interpersonale. Prin definitie, muzica rock este revolutionara .
„Rock-ul a actionat ca un catalist, ca o putere unificatoare si amplificatoare de idei si simtaminte.El este un medium,un mijlocde comunicare a emotiilor.Asociate cu rock-ul sunt: cultul irationalului,a instinctualului, si a neincrederii in ratiune si logica, interes mare pentru fenomenul ocult,magie, superstitie, gandire exotica.De rock se conecteza obsesia despre subconstientul mintii, a omului instinctual,a eliberarii de restrictiile si limitarile constiintei sale” consideră sociologii americani.
Blugii şi rock-ul, începînd cu anii şaizeci, s-au transformat în semnele distinctive ale tineretului modern - astfel, încît acest simbol al unei minorităţi demografice a devenit o caracteristică a majorităţii în toate ţările. A devenit însemnul expresiv al miilor de tineri, fără deosebiri de clasă, sex sau rasă, nemulţumiţi de lumea care le-a fost lăsată moştenire de predecesorii lor.
Adolescentii sunt niste revoltati, niste personaje care nu-si gãsesc locul nu neapãrat din dorinta de a fi asa, ci din imposibilitatea hormonalã de a fi altfel. De aici atractia pentru genurile”underground” . Exista si forever teenager-i, oameni care la 50 de ani ‚are still rockin’! E adevãrat ca de obicei toatã nebunia se terminã mult mai repede, când apar responsabilitãti, familie, copii. Revoltã fatã de ce? De obicei, fatã de o situatie existentã, creatã de una sau mai multe generatii anterioare, situatie care adolescentului nu-i mai convine si fie vrea s-o schimbe, fie vrea sã se raporteze altfel la ea, sfidând-o, situatie numita progres. De regula, revoltatii sunt de douã feluri: cei care fac si cei care asistã cu plãcere la actiune.
Accesul la noutãtile artistice din underground este restrâns tocmai datoritã locurilor ascunse unde ele ar trebui cãutate. Plãcerea de a cãuta subteranul, plãcerea de a fi primul pãrtas la ceva nou, fie cã e vorba de muzicã, picturã, fotografie, film sau teatru este motivul pentru care adolescenţii cauta „underground-ul”
In „underground” muzica şi mesajul pe care-l poartã sunt încã mai importante decât produsul şi plasarea acestuia pe piaţã. Acolo se simte, se gândeşte, se cântã, se urlã… Ceva din acest strat acoperit, dar nu înnãbuşit de mainstream strãpunge obtuzitatea celor ce-şi mângâie burţile în faţa micului ecran transformat în candelã veşnic arzãtoare a omului postmodern.
Rock-ul este un fenomen greu inteles de „outsideri”, poate tocmai de aceea cultura rock este criticata.
Rocker-ul este de fapt un erou camusian, un inadaptat, un revoltat in lumea conformistilor. Prin muzica, rocker-ul incearca sa respiritualizeze lumea uniformizata, industrializata, care a uitat de simbol. Muzica rock reorganizeaza lumea, redistribuie simboluri, semnificatii. Revine la mistic prin revolta, se alieneaza de societatea care il frustreaza. Pentru multi muzica rock este eliberatoare de tensiuni, de frustrari, de tristeti, aproape un surogat de realitate, un spatiu virtual liber.
Vorbe goale si viitor
Bine ...vorbele nu prea au cum sa fie "practic" pline....insa unele atarna greu, abia poti sa le ridici de jos de pline ce sunt de sens! Oamenii pierd cuvintele. Ele acolo, in lumea lor...ar fii toate semnificative...insa noi ne cam batem joc de ele. Le folosim de atatea ori (si pe aceleasi) pana le prafuim,le golim, le ranim, le sfasiem.....ca pe carpe. Si apoi le luam iar....le stergem putin cu memoria noastra scurta si iar le lovim, le rupem sensul in doua. Cam asa e sa traiesti printre cuvine....o neincetata cautare de sens...... Si viitorul...........vitorul este un cuvant GREU.....m-am invatzat sa ma invaluie,sa ma ameteasca, sa-mi sopteasca himere la ureche(si uneori il cred ca de, e Viitor), sa ma faca sa zbor si sa cad. Viitorul asta e cam poznas....ii place sa se joace, desi stie ca nu e etic, minte...si inseala ochii visatori care-l vad inainte de vreme.......... Va dati seama cat de greu e sa traiesti viitorul azi si sa cantaresti cuvinte?
AZI ma hotarasc
Indecizia e ca o dependenta de droguri....Nimic nu e clar! Nimic stabilit!Problema are multe aspecte si solutii sunt o mie!!Si atunci stai si intorci problema, o scarpini, o cauti de purici si paduchi, si tot nu-i dai de cap. Cum spune romanul nostru "despici firu-n patru".
Daca ma gandesc bine, problema asta a indeciziei nu este voarte veche...Pe vremuri taranul nu isi punea probleme:sa citesc Kant sau Camus.... se ducea linistit la munca- evident pe camp- duminica la biserica, femeia cand nu muncea alaturi de barbat la camp avea grija de gospodarie...si nu isi puneau intrebari in legatura cu asta!!! Societatea decidea "bunul mers" al lucrurilor...si culmea oamenii nu se simteau opresati. Indecizia nu exista la ei....ci doar comunul bun-simt al celor batrani.
Lucrurile se schimba...societatea evolueaza...
De atatea ori cand fericit spui "DA" Indecizia-care e vulpe veche- iti strecoara un gand, intai firav, asa o idee subtirica, firisorul de indoiala care te da peste cap....
Societatea noastra e cruda....si nu pentru ca e nedreapta, asa cum poate va asteptati sa cititi, ci pentru ca ne ofera un milion de posibilitati pe care nu stim sa le manuim....Si n-are nici manual de utilizare!
Si buticul din colt, ala despre care stii ca nu are decat un singur fel de paine te dezorienteaza, te gandesti -ca indecis - "poate painea de la magazinul "SC Tity SRL" e mai buna desi stii ca painea o aduce dimineata, aceeasi duba murdara si acelasi sofer, sictirit ca trebuie sa le duca lazile in magazin "putorilor astora de vanzatoare" .
Indecizia este o scuza, dai vina pe ea si asa poti sa amini orice.....omului modern nu-i mai e frica.....e indecis.
Daca ar fi sa ma analizez sunt sigur " moderna" in sensul asta...de fapt trebuie sa recunosc ca boala asta se manifesta in general cand apar rascruci.
Si o camuflam si pe asta cu "circumstante si argumente, am evoluat si noi!!!
Daca ma gandesc bine, problema asta a indeciziei nu este voarte veche...Pe vremuri taranul nu isi punea probleme:sa citesc Kant sau Camus.... se ducea linistit la munca- evident pe camp- duminica la biserica, femeia cand nu muncea alaturi de barbat la camp avea grija de gospodarie...si nu isi puneau intrebari in legatura cu asta!!! Societatea decidea "bunul mers" al lucrurilor...si culmea oamenii nu se simteau opresati. Indecizia nu exista la ei....ci doar comunul bun-simt al celor batrani.
Lucrurile se schimba...societatea evolueaza...
De atatea ori cand fericit spui "DA" Indecizia-care e vulpe veche- iti strecoara un gand, intai firav, asa o idee subtirica, firisorul de indoiala care te da peste cap....
Societatea noastra e cruda....si nu pentru ca e nedreapta, asa cum poate va asteptati sa cititi, ci pentru ca ne ofera un milion de posibilitati pe care nu stim sa le manuim....Si n-are nici manual de utilizare!
Si buticul din colt, ala despre care stii ca nu are decat un singur fel de paine te dezorienteaza, te gandesti -ca indecis - "poate painea de la magazinul "SC Tity SRL" e mai buna desi stii ca painea o aduce dimineata, aceeasi duba murdara si acelasi sofer, sictirit ca trebuie sa le duca lazile in magazin "putorilor astora de vanzatoare" .
Indecizia este o scuza, dai vina pe ea si asa poti sa amini orice.....omului modern nu-i mai e frica.....e indecis.
Daca ar fi sa ma analizez sunt sigur " moderna" in sensul asta...de fapt trebuie sa recunosc ca boala asta se manifesta in general cand apar rascruci.
Si o camuflam si pe asta cu "circumstante si argumente, am evoluat si noi!!!
Amintiri
Intr-o seara cand ma strecuram prin gangurile din Berceni, in drum spre casa, incercam din rasputeri sa imi aduc aminte regulile de la "elasticul".
Tin minte ca faceam adevarate campionate de elastic pe trotuarul din fata blocului. Pe alocuri aveam si iarba, cam 5 metri la baza blocului, o gradinita rotunda in care obisnuiam cu totii sa facem turte din pamant.
Oricum vedeta gastii de la bloc, formata din copile de 10 ani, erau campionatele de elastic si de gimnastica artistica. Legam de un bat o sfoara si gata echipamentul de gimnasta.
Mi-e dor de elastic si de sotron....si de pititea, pe inserat cand ma striga mama sa intru in casa si trebuia sa ma predau.
Mai jucam si Sapte pietre, si Tara-Tara-Vrem-Ostasi! Ne strangeam cu totii si ne jucam cu totii cu papusile. Trebuie sa recunosc ca ne bateam, aveam orgolii, simpatii, o adevarata mafie a copiilor de la bloc, cu protectori, camatari - numai de jucarii - cu tot cu Nasul.
Nu a trecut atat de mult dar mintea mea se incapataneaza sa tina minte ce inseamna haptica, proxemica, ce a zis Durkheim si cand a publicat.... Am uitat sa joc elastic.
Si e trist ca nu are cine sa imi aduca aminte regulile... de mult nu am mai vazut in fata blocului pe nimeni jucandu-se ceva. Poate asta e numai in Bucuresti .... Poate copii Bucuresteni nu stiu sa sara coarda, nu pot? Oare chiar lumea a uitat de lucrurile simple care mi-aduc zambetul pe buze?
Tin minte ca faceam adevarate campionate de elastic pe trotuarul din fata blocului. Pe alocuri aveam si iarba, cam 5 metri la baza blocului, o gradinita rotunda in care obisnuiam cu totii sa facem turte din pamant.
Oricum vedeta gastii de la bloc, formata din copile de 10 ani, erau campionatele de elastic si de gimnastica artistica. Legam de un bat o sfoara si gata echipamentul de gimnasta.
Mi-e dor de elastic si de sotron....si de pititea, pe inserat cand ma striga mama sa intru in casa si trebuia sa ma predau.
Mai jucam si Sapte pietre, si Tara-Tara-Vrem-Ostasi! Ne strangeam cu totii si ne jucam cu totii cu papusile. Trebuie sa recunosc ca ne bateam, aveam orgolii, simpatii, o adevarata mafie a copiilor de la bloc, cu protectori, camatari - numai de jucarii - cu tot cu Nasul.
Nu a trecut atat de mult dar mintea mea se incapataneaza sa tina minte ce inseamna haptica, proxemica, ce a zis Durkheim si cand a publicat.... Am uitat sa joc elastic.
Si e trist ca nu are cine sa imi aduca aminte regulile... de mult nu am mai vazut in fata blocului pe nimeni jucandu-se ceva. Poate asta e numai in Bucuresti .... Poate copii Bucuresteni nu stiu sa sara coarda, nu pot? Oare chiar lumea a uitat de lucrurile simple care mi-aduc zambetul pe buze?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)