Da, se pare ca sunt vrajitoare

Mi s-a mai spus de cateva ori ca as avea ceva din alura unei vrajitoare. Sincer, ultima data cand mi s-a spus asta nu cred ca era prea de bine ... In fine! Cand deja am cam uitat de faptul ca ar exista posibilitatea de a avea forte parapsihologice neobisnuite ... s-a intamplat ceva!

Nu, nu a murit nimeni de data asta ... sa incepem cu inceputul. Intr-una din zilele astea ma uitam cu un coleg la un videoclip mai vechi, foarte vechi cu multa, multa, multa zapada. Si am inceput eu sa ma vait ca mi-e dor de zapada si ca n-am mai vazut nameti de cand eam copil. Sincer acum ceva vreme ma bucuram de nameti si din cauza ca puteam sa chiulesc din cauza asta. Vreme trece...

Si in vreme ce eu ma perpeleam de dorul zapezii, sa vezi si sa nu crezi! A doua zi a nins toata ziua in Bucuresti! Si a nins, si a nins, si a nins! Deci daca vreti sa stiti cum va mai fi vremea, dati-mi un telefon sa vedeti de ce mi se mai face mie dor!

Ma gandeam ca as putea chiar sa exersez pe alte scopuri! "Vreau un milion de dolari!" .... Hmmm, vreau un milion de dolari!

P.S. Va anunt daca merge.

Cu sarutul in ureche...

La Vama Veche...
Eh m-a binecuvantat si pe mine agentia la care lucrez cu un concediu (nemeritat) de doua saptamani. Una am petrecut-o in Vama ... unde am hotarat sa pictez mobila si sa imi fac bar hippie cu Madalutz.

Avem cantec de lupta: "Algae fighting". Cantecel dumb :Soliman Pasa... stiu ca baietii ne urasc pentru asta, dar ce sa-i faci?

Am mancat clatite de am innebunit...

M-am incarcat cu marea si m-am (re)indragostit.

Revin cu poze!

Licentiata sau ... nu!

Inca un moment tipic FJSC. Din seria, v-am pierdut dosarul de practica, sunteti restanti...am gresit punctajul la dictare, esti la taxa (slava domnului ca m-am prins ca altfel cotizam dejaba pt masterul in SUA al unei iubite colege), iata acum ... alta!

Ai luat licenta, Bravo! Vrei diploma? Iti dam adeverinta care tine 12 luni!
Vrei sa fie valida? Teapa, noi nu ti-am pus stampila... asa ca dupa 3 ani incununati cu succes, tot pe diploma de BAC ma legitimez.

VIVAT FJSC!

Viata la camin

Desi am trait in studentie cu impresia ca la camin este nasol, iata acum "la spartul targului" imi dau seama ca nu este chiar o tragedie. In fine, important este sa dai peste colegi ok, dar... orice este posibil.

Cat despre impresiile mele de studenta de camin... iata:

1 Cel mai greu moment - primul dus. Inafara de faptul ca avem (in Panduri)dusuri comune si caminul este mixt, nu avem usi la cabine... asa ca seara este o adevarata vanatoare, care prinde primul dusu' incuie toate cabinele deci... stai si astepti...mult si bine.

2 Lucru foarte ok: spatii de depozitare! Aleluia am dulap!

3 Lucru si mai ok, am dormit si singura in camera, noroc ca am colege umblarete. Ei bine, nici eu nu ma pot lauda ca stau prea mult pe acasa.

4 Cel mai ok lucru: am colege de camera faine.

Cam atat... voi reveni daca imi aduc aminte

Post trist

*Atentie acesta este un "post" trist. Cei care au probleme EMOtionale sunt rugati sa sara peste el.

Pe scurt... mi-a murit copilaria. Nu nu va speriati, tot nebuna si copila am ramas.
Insa Tronariul - satul in care mi-am petrecut multe veri, este mai gol decat obisnuia sa fie.
Multe veri in care ma duceam cu vaca la izlaz, in care am invatat sa prasesc, in care am adunat bureti si stanjenei... in care am cules prune (ah, cat de mult uram activitatea asta, prea multe prune intr-un prun si ma plictiseam). La Tronari am dormit in fan. M-am jucat Pititea si am stat in fata portii, pe ulita, ca o adevarata sateanca. Desi nu stateam la barfa ci ma cataram pe stalpul de curent.
De acolo am plecat cu vara-mea pe jos pana in satul vecin (7 Km) sa ne luam papusile, de ne-a cautat saraca mamaie in tot satul.

Spuneam ca de acum satul asta este mai gol. Am fost la imormantare. Sadica experienta. Atat de multe traditii si obiceiuri... ingrozitor bocetul femeilor. Este printre cele mai dureroase lucruri de pe lume, si straniu in acelasi timp...

Cand am plecat acasa, era asa de trist sa nu mai am cui sa ii fac semne aproape pana cand treceam in sosea...

Nu am chef azi!

Iata voi face "Exercices du styl", cine isi mai aduce aminte de prima tema la Atelier in Publicitate?
Ma mut, in camin, voi incerca acum la spartul targului minunata viata de camin. Pe de o parte e fain, pe de alta, lucrurile au luat o intorsatura mai mult decat ciudata in viata mea. In trei zile se schimba lucrurile de n-ai aer. Se pare ca mai nou sunt Blair witch project.
Deci here it goes:

Stil telegrafic: eu. mutat. bagaje. camin
Stil "matrimoniale": Camera mare de camin (5 persoane) caut studenta frumoasa si curata pentru relatie serioasa de o luna (august). Rog seriozitate.
Stil "carte de bucate": Se ia o fosta studenta la Fjsc, se presara putina indoiala, se asezoneaza cu "n-am unde sa stau" si cu "caut apartament". SE baga la cuptor, in jur de o luna, si se gaseste camera de camin.
Pofta buna!:))

Noapte lunga si alba, dimineata zgomotoasa si vesela

Azi noapte am avut o noapte lunga. Ca orice negrisor pe plantatie (care si-a facut-o cu mana lui ca nu s-a miscat repede cand trebuia) am ramas azi noapte pe la munca. Si nu ca sa ma joc Call of duty (ce ironie) ca in vremurile bune, ci sa muncesc.
Dap, "ma mandresc" cu abilitatea mea de a munci intotdeauna la deadline-urile importante cu o noapte inainte. Nu neaparat ca sunt eu om de noapte dar, damn' nu stiu cum se potrivesc lucrurile.
Modificarea modificarii, pe scurt. In fine, oricum i love my work, asa cu crize si ofticari, este belea.
De ce? Nu pot sa zic ca ma umplu de bani, pentru asta ar trebui sa lucrez la Ford in vanzari. Mai stiu eu vreo doua locuri, pentru cei interesati intrebati-ma. P.S. nu cred ca sunt facuta pentru asta, desi am avut bulanul sa castig multi bani (300 de lei noi intr-o zi :D) nu pot sa fac din asta un scop.
Eu sunt mai idealista. Deci "ne iubim" job-ul pentru ca ma pune in fata provocarilor. Ma face sa scriu, ma obliga sa gandesc. Eh, vrajeala! :D

Sa revenim la a doua parte a postului. Dupa un dus mai mult rece decat cald, am ajuns si eu in pat. Soooooomn de voie imi spuneam aseara, insa...
Dimineata, mult prea dimineata, am fost trezita in zgomot de bormasina! Pe bune ca am crezut ca imi dau mie gauri in cap.
Nu s-au oprit nici dupa ce le-am urat de bine si la mai mare. Eh se pare ca nu sunt chiar asa de vrajitoare.
Am renuntat sa mai dorm dupa vreo ora de zvarcolit in pat pe "muzica" de bormasina.
M-am pregatit sa plec, unde? La munca! Tot boscorodindu-i pe vecinii diligenti care s-au apucat de reamenajari, tocmai azi.
Pe drum in schimb mi-am schimbat total starea de spirit. Am ascultat o melodie care mi s-a lipit perfect pe suflet si pe stare.

Deci ...Whitesnake: Here i go again... Pupici Ruxandra!